Rusia Mare

În acest articol, vom explora impactul pe care Rusia Mare l-a avut asupra diferitelor aspecte ale societății. De la apariția sa, Rusia Mare a generat o gamă largă de dezbateri și controverse, lăsând în același timp amprenta asupra culturii, tehnologiei, politicii și în alte domenii. De-a lungul anilor, Rusia Mare și-a demonstrat capacitatea de a influența modul în care trăim, lucrăm și relaționăm cu ceilalți. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Rusia Mare a modelat lumea pe care o cunoaștem astăzi și care ar putea fi impactul acesteia în viitor.

Nu confundați cu Rusia Mare (partid politic).

Rusia Mare sau Velikorusia (în limba rusă: Великороссия, Velikorossia) este un termen învechit folosit odinioară pentru teritoriile care au format nucleul Cenzatului Moscovei, iar mai târziu, al Țaratului și Imperiului Rus.

Numele rusesc „Rusia Mare” este o adaptare a unui termen grecesc folosit în Evul Mediu. Bizantinii foloseau pentru denumirea teritoriilor locuite de slavii estici termenii Μακρά Ρωσία (Makra Rosia - Rusia Mare) și Μικρά Ρωσία (Mikra Rosia - Rusia Mică), respectiv. Termenul „mic” este folosit în acest caz cu același sens folosit pentru Asia Minor ori Malopolska (Polonia Mică), adică „apropiat”, iar termenul „mare” este folosit cu același sens cu Wielkopolska (Polonia Mare).[1][2]

În conceputul geopolitic elen, prin „mic” se înțelege centrul teritoriului, iar prin „mare” sunt denumite teritoriile colonizate mai târziu. Rusia Kieveană a fost primul stat puternic din Europa Răsăriteană, cel care poate fi considerat leagănul statelor naționale de mai târziu Ucraina, Belarus și Rusia. De vreme ce capitala Rusiei Kievene a fost Kievul, teritoriile înconjurătoare au primit numele de „Rusia Mică”, iar cele ale Rusiei contemporane pe cel de „Rusia Mare. Odată cu proclamarea țaratului, monarhii moscoviți au adoptat denumirea oficială de „Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă ”.

De asemenea, și derivatele termenului „Velikorusia”, și anume „limba velikorusă” (великорусский язык, velikorusski iazîk) și popor „velikorus” (великороссы, velikorossî), au căzut în desuetudine.

Note

  1. ^ Paul Robert Magocsi The Roots of Ukrainian Nationalism: Galicia As Ukraine's Piedmont, University of Toronto Press (2002), ISBN 0802047386
  2. ^ Serhii Plokhy, The Origins of the Slavic Nations: Premodern Identities in Russia, Ukraine and Belarus, Cambridge University Press (2006), ISBN 0521864038

Vezi și