Rutenia Roșie

În acest articol vom aprofunda subiectul Rutenia Roșie, aspect care a căpătat o mare relevanță în ultima vreme. Rutenia Roșie a fost subiect de dezbatere și studiu în diverse domenii, de la psihologie la politică, inclusiv sociologie și economie. Impactul său asupra societății și asupra vieții de zi cu zi este de netăgăduit și, de aceea, este de mare importanță să înțelegem temeinic implicațiile și posibilele consecințe ale acestuia. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite perspective asupra Rutenia Roșie, vom analiza evoluția sa în timp și vom reflecta asupra rolului pe care îl joacă astăzi. Fără îndoială, Rutenia Roșie este un subiect care stârnește interesul multor oameni și suntem siguri că această lectură va fi foarte utilă celor care doresc să-și aprofundeze înțelegerea.

Rutenia Roșie
—  regiune istorică  —

Map
Rutenia Roșie (Polonia)
Poziția geografică în Polonia
Coordonate: 49°47′10″N 22°46′26″E ({{PAGENAME}}) / 49.786111111111°N 22.773888888889°E
Țară Polonia
ReședințăPrzemyśl
Prezență online
Rutenia Roșie pe harta Primei Republici Poloneze, în raport cu diviziunile administrative contemporane
Rutenia Roșie pe harta Primei Republici Poloneze, în raport cu diviziunile administrative contemporane
Rutenia Roșie pe harta Primei Republici Poloneze, în raport cu diviziunile administrative contemporane
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rutenia Roșie (în latină Ruthenia Rubra/Russia Rubra, în ucraineană Червона Русь, transliterat: Cervona Rus, în poloneză Ruś Czerwona/Ruś Halicka, în rusă Червоная Русь, transliterat: Cervonaia Rus) este un termen istoric folosit încă din Evul Mediu care se referă la zona cunoscută astăzi mai degrabă ca Galiția de Est sau Ucraina de Vest. Termenul este menționat pentru prima dată în cronicile istorice poloneze din 1321 ca Rutenia Rubra sau Voievodatul rutean (1366-1772).

Harta Galiției în perioada austro-ungară. Galiția de Est (vestul Ucrainei) și Galiția de Vest (sud-estul Poloniei) sunt figurate în raport cu granițele moderne.

Din punct de vedere etnografic, termenul provine din folosirea de către vechii slavoni a unui sistem de culori pentru cele patru puncte cardinale. Anticul zeu-totem Svetovid avea patru fețe. Fața dinspre nord a acestui totem era albă, cea dinspre vest era roșie, spre sud era neagră și cea estică era verde. Cu toate acestea există unele neconcordanțe ale acestei teorii, cum ar fi faptul că nu se știe nimic despre Rutenia verde, în timp ce Rutenia Neagră este situată la vest de Rutenia Albă. O altă teorie sugerează că numele a reieșit din sistemul politic deja stabilit pentru cetățile locale (Czerwień Grody, Czerwień). Numeroase orașe din zonă au nume care sunt legate de culoarea roșie.

Începând cu secolul al X-lea, Rutenia Roșie a fost un teritoriu disputat între Regatul Poloniei și Marele Ducat al Ruteniei (Rusia Kieveană), fiecare susținându-și drepturile proprii asupra acestei zone.

Din secolul al XIV-lea și după dezintegrarea Ruteniei zona a fost contestată de numeroasele state istorice, cum ar fi Marele Ducat al Lituaniei (dinastia Gediminaičiai), Regatul Poloniei (dinastia Piast), Regatul Ungariei, Regatul Rutenia și altele. După războaiele dintre Galiția și Volinia cea mai mare parte a Ruteniei Roșii a devenit parte a Poloniei pentru aproximativ 400 de ani, constituind Voievodatul rutean. Rutenia Roșie istorică, ajungând înspre sud-vest până la Przemyśl și Sanok, a fost locuită în ultimele zece secole de către ruteni.

Voievodatele Rutenia și Bełz din Prima Republică Poloneză, în raport cu diviziunea administrativă contemporană a Poloniei.

Populația tradițională era formată din triburile Lendizi[1] (poloneză: Lędzianie), Boyko, Lemko (poloneză: Łemkowie) și un grup sileziano-german, așa-zișii germanii muți (germană Walddeutsche, poloneză: Głuchoniemcy[2]), care locuiau între râurile Dunajec și Sanna, denaționalizați din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, alături de alți oameni.[3]

Marcin Bielski a susținut că regele polonez Bolesław I cel Viteaz a așezat grupuri de germani în regiune pentru a apăra granițele împotriva Ungariei și a Rusiei Kievene, cu toate acestea ei s-au reîntors la munca pământului. Maciej Stryjkowski menționează prezența unor țărani germani în apropiere de Przeworsk, Przemyśl, Sanok și Jarosław, descriindu-i ca buni fermieri. Pentru evaluarea populației la sfârșitul Evului Mediu în Polonia ar trebui luată în considerare consolidarea colonizărilor interne și migrația poporului polonez către Rutenia Roșie, Zips, Orava și Podlasia,[4] acești oameni fiind numiți de ucraineni drept "Mazury", țărani săraci imigranți, mai ales din Mazowsze.[5]

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea a sosit un nou val de coloniști, valahii. Aceștia au venit din Carpații de Sud-est și s-au răspândit rapid în toată Rutenia Roșie. Din secolul al XV-lea, cu toate acestea, elementul rutean a început să prevaleze. Totuși, abia în secolul al XVI-lea populația valahă din Munții Bieszczady și Beskidii de Jos era complet rutenizată.[6]

Orașe importante

Oraș Populație
(2014) 		Țară, regiune administrativă Voievodatul Poloniei
(1462-1772) 		Țară
(1772-1795) 		Țară
(1809-1815) 		Voievodatul Poloniei
(1920-1945) 		Țară
(1945-1951)
1. Liov 729.038  Ucraina, Regiunea Liov Rutenia Austria Austria Lwów URSS
2. Ivano-Frankivsk 227.030  Ucraina, Regiunea Ivano-Frankivsk Rutenia Austria Austria Stanisławów URSS
3. Ternopil 217.110  Ucraina, Regiunea Ternopil Rutenia Austria Imperiul Rus Rusia Tarnopol URSS
4. Rzeszów 185.123  Polonia, Voievodatul Subcarpatia Rutenia Austria Austria Lwów Polonia
5. Drohobîci 76.866  Ucraina, Regiunea Liov Rutenia Austria Austria Lwów URSS
6. Cervonohrad 67.993  Ucraina, Regiunea Liov Bełz Austria Austria Lwów Polonia
7. Kaluș 67.559  Ucraina, Regiunea Ivano-Frankivsk Rutenia Austria Austria Stanisławów URSS
8. Zamość 65.055  Polonia, Voievodatul Lublin Rutenia Austria Varșovia Lublin Polonia
9. Chełm 64.855  Polonia, Voievodatul Lublin Rutenia Polonia Varșovia Lublin Polonia
10. Przemyśl 63.441  Polonia, Voievodatul Subcarpatia Rutenia Austria Austria Lwów Polonia
11. Colomeea 61.350  Ucraina, Regiunea Ivano-Frankivsk Rutenia Austria Austria Stanisławów URSS
12. Strîi 59.835  Ucraina, Regiunea Liov Rutenia Austria Austria Stanisławów URSS
13. Krosno 46.934  Polonia, Voievodatul Subcarpatia Rutenia Austria Austria Lwów Polonia
14. Jarosław 38.970  Polonia, Voievodatul Subcarpatia Rutenia Austria Austria Lwów Polonia
15. Sanok 38.953  Polonia, Voievodatul Subcarpatia Rutenia Austria Austria Lwów Polonia

Note

  1. ^ A. Rozwałka , "Pobuże region as an object of research and protection of the archaeological heritage from the period of Early Middle Ages", Our Bug. Creating conditions for development of the border areas of Poland, Ukraine and Belarus through enhancement and preservation of natural and cultural heritage, Lublin, 2008, pag. 109 Arhivat în , la Wayback Machine.
  2. ^ de la cuvântul polonez głuchy - surd sau głusz - cu limbaj de lemn; Denumire acestora indică imposibilitatea de a comunica
  3. ^ "erau în principal germani, polonezi, armeni și evrei, dar, de asemenea, Karaimi, tătari, greci sau valahi Kwartalnik historii kultury materialnej vol. 47, PAN. 1999. pag. 146
  4. ^ Vierteljahrschrift für Sozial- und Wirtschaftsgeschichte, 1992
  5. ^ M. H. Marunchak. The Ukrainian Canadians, 1982
  6. ^ Czajkowski, 1992; Parczewski, 1992; Reinfuss, 1948, 1987, 1990

Bibliografie

  • "Monumenta Poloniae Historica"
  • Akta grodzkie i ziemskie z archiwum ziemskiego. Lauda sejmikowe. Vol. XXIII, XXIV, XXV.
  • Słownik geograficzny Królestwa Polskiego (ediție digitală)
  • Lustracja województwa ruskiego, podolskiego i bełskiego, 1564-1565 Varșovia, (I) editia 2001, pag. 289. ISBN 83-7181-193-4
  • Lustracje dóbr królewskich XVI-XVIII wieku. Lustracja województwa ruskiego 1661—1665. Część III ziemie halicka i chełmska. Polska Akademia Nauk - Instytut Historii. 1976
  • Lustracje województw ruskiego, podolskiego i bełskiego 1564 - 1565, de K. Chłapowski, H. Żytkowicz, cz. 1, Varșovia- Łódź 1992
  • Lustracja województwa ruskiego 1661-1665, cz. 1: Ziemia przemyska i sanocka, de K. Arłamowski și W. Kaput, Wrocław-Varșovia-Kraków. 1970
  • Aleksander Jabłonowski. Polska wieku XVI, vol. VII, Ruś Czerwona, Varșovia, 1901 și 1903.