În lumea de astăzi, S-300 este un subiect extrem de relevant, care a captat atenția oamenilor de toate vârstele, genurile și culturile. Odată cu progresul tehnologiei și accesul la informație, S-300 a devenit un punct central de discuție și interes în societatea modernă. Fie prin intermediul rețelelor sociale, al media sau al conversațiilor zilnice, S-300 a reușit să influențeze modul în care gândim și acționăm în viața noastră de zi cu zi. Acesta este motivul pentru care este crucial să aprofundăm acest subiect pentru a înțelege importanța și implicațiile sale atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.
S-300 | |
Lansatoare S-300 la repetițiile pentru parada militară de Ziua Victoriei din Moscova (5 mai 2008). | |
Tip | Sistem antiaerian |
---|---|
Loc de origine | ![]() |
Istoric operațional | |
În uz | 1978-prezent |
Istoric producție | |
Proiectant | Almaz-Antey |
An proiectare | 1967–2005 |
Producător | MZiK |
An producție | 1978–2011 |
Modifică text ![]() |
S-300 (Cod NATO: SA-10 Grumble) este un sistem de rachete sol-aer rusesc cu rază lungă de acțiune. S-300 a fost dezvoltat pentru a echipa Apărarea Antiaeriană Sovietică cu mijloace împotriva țintelor aeriene și a rachetelor de croazieră. Unele variante au fost adaptate pentru a intercepta rachete balistice, sistemul fiind îmbunătățit permanent. Radarul de cercetare a spațiului aerian al sistemului S-300 poate urmări până la 100 de ținte și dirija până la 12 rachete simultan. Rachetele sol-aer sunt containerizate și nu necesită întreținere pe toată durata exploatării. O variantă avansată a acestui sistem, denumită S-400, a intrat în dotarea armatei ruse în anul 2007 în număr redus.
Președintele rus, Dmitri Medvedev a interzis pe 22 septembrie 2010 livrarea de rachete de tip S-300 către Iran,[1] în cadrul aplicării unei rezoluții ONU ce sancționează Teheranul pentru programul său nuclear controversat. Pe 10 noiembrie 2010, Iranul a anunțat că a dezvoltat o versiune proprie a sistemului de rachete sol-aer S-300.[2]