Scapular

Subiectul Scapular este discutat pe scară largă și a generat un mare interes în societatea actuală. De zeci de ani, Scapular a fost subiect de dezbatere în rândul experților din diferite discipline, precum și de interes pentru publicul larg. Relevanța sa este de netăgăduit, iar impactul său se extinde în diferite domenii ale societății. De-a lungul anilor, Scapular a cunoscut schimbări semnificative care i-au marcat evoluția și influența în lumea contemporană. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Scapular, de la originea și până la impactul său astăzi, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și actualizată a acestui subiect foarte relevant.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră.
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare.


Călugăr purtînd un scapular (reproducere după Meyers Konversations-Lexikon, 1888).

Scapularul (de la latinescul scapula: umăr) este un veșmînt purtat de călugării anumitor ordine religioase, ca de exemplu ordinul Sfântului Benedict.

Constă dintr-o fâșie lată și lungă de stofă care acoperă umerii și atârnă în jos atât la spate cât și în față. La început era o simplă haină de lucru, închisă la mijloc dar care a devenit cu timpul un element caracteristic al hainei benedictine, adoptat ulterior și de alte ordine călugărești (carmeliți, dominicani etc.). Există și un scapular mic, format dintr-o fâșie îngustă de stofă, purtat sub cămașă de unii terțiari sau de membrii acestor asociații de credincioși: de ex., scapularul Maicii Domnului recomandat de carmeliți.[1]

Scapularul era, la origine, destinat să protejeze îmbrăcămintea călugărilor, ca un fel de șorț, când aceștia sunt la muncă. Cum în secolul XII dreptul canonic prevede că cine poartă un an de zile uniforma unui ordin călugăresc este considerat călugăr sau călugăriță, cu toate consecințele, laicii, terțiarii, pentru a evita asemenea consecințe, au redus scapularul la dimensiuni mici, simbolice.[2]

Papa Pius al XII-lea, în scrisoarea sa apostolică din 11 februarie 1950, îi invită pe credincioși ca, „între devoțiunile mariane, să așeze, în primul rând, scapularul, care este la îndemâna tuturor". Considerat drept o adevărată „îmbrăcăminte mariană", scapularul este, de fapt, un simbol al ocrotirii Mamei cerești și un „sacramental" a cărui valoare se întemeiază pe rugăciunile Bisericii și pe încrederea și iubirea celor care îl poartă.[3]

Note

  1. ^ „Mic dicționar creștin catolic: Scapular”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Maria în aparițiile sale”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Sfânta Fecioară Maria de pe Muntele Carmel (16 iulie)

Vezi și