Sentiment

Astăzi, Sentiment este un subiect care generează mare interes și dezbatere în societate. Pe măsură ce avansăm în era digitală, Sentiment a devenit un punct de discuție relevant în diferite domenii. De la politică la modă, prin știință și tehnologie, Sentiment s-a impus ca o problemă crucială care marchează dezvoltarea și evoluția societății noastre. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele fațete și perspective legate de Sentiment, analizând impactul acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre de zi cu zi și oferind o privire de ansamblu pentru a înțelege importanța acestuia în contextul actual.

Termenul sentiment (derivat din latinescul sentire, care înseamnă „a percepe cu ajutorul simțurilor”) desemnează o condiție afectivă care durează mai mult decât emoția și care poate indica pasiunea. Sentimentul este o componentă a emoției care implică funcțiile cognitive ale organismului. Sentimentul este la originea unei cunoașteri imediate sau a unei simple impresii și se află în raport direct cu percepția stării psihologice de moment. Sensul psihologic al termenului sentiment (care indică o stare afectivă) trebuie să fie deosebit de sensul propriu de sensibilitate.

Stările afective implicate pot fi: teamă, supărare, ironie, compătimire, dragoste, bucurie.

Sentimente în raport cu emoții

În raport cu emoțiile primare și secundare, unde într-un fel, sentimentul își are geneza, acesta este incomparabil mai complex, având particularități calitative deosebite, rezultate dintr-o restructurare și raportare valorică, situată la nivelul personalității. Édouard Claparède a urmărit, la copil, trecerea de la emoții situative la sentiment, fiind primul dintre cei care, indicând caracterul asemănător al emoțiilor și sentimentelor a demonstrat că, în esență, acestea se deosebesc. Emoțiile împreună cu dispozițiile constituie mai degrabă terenul pe care se zămislesc sentimentele. Denumirea prin aceiași termeni a emoțiilor și sentimentelor se datorește faptului că ele sunt trăite similar, sunt în consonanță și adesea trec unele în altele.[1]

Note

  1. ^ Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de psihologie, Editura ALBATROS, București, 1978

Lectură suplimentară

  • Arnold, Wilhelm et al. (Hrsg.): Lexikon der Psychologie. Bechtermünz, Augsburg 1996, ISBN 3-86047-508-8; Spalte 684-691
  • Punse, Eduardo (). El viaje a la felicidad. Las nuevas claves científicas (în spaniolă). E. D. Destino. ISBN 84-233-3777-4. 

Legături externe