Serenadă
var1 este o temă care a captat atenția și interesul oamenilor din întreaga lume. Multă vreme, var1 a fost subiect de dezbatere și discuție, generând opinii contradictorii și analize aprofundate. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de var1, de la originea sa până la relevanța sa astăzi. În acest sens, vom aprofunda în impactul său asupra societății, evoluția sa în timp și influența sa în diferite domenii. Fără îndoială, var1 este un subiect care merită să fie analizat din diverse perspective, iar în rândurile următoare, vom aprofunda în complexitatea sa pentru a înțelege multiplele sale fațete.
Serenadă (din franceză sérénade) este o compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, dedicată unei persoane, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, care în Evul Mediu era executată seara sau noaptea, cu sau fără acompaniament vocal, sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste, dar, în special sub balconul iubitei.
Etimologic, cuvântul serenadă are la bază cuvântul italian sereno (calm), deoarece serenadele erau piese muzicale lente, în acord cu ora târzie din noapte când erau interpretate.[1]
Serenadele nu au avut niciodată un stil muzical aparte sau o structură muzicală fixă. În epoca barocă serenada a devenit o formă de cantată în aer liber, interpretată pe mai multe voci și cu o instrumentație complexă (trompetă, cornuri sau tobe).[1]
în perioada clasică dar și în cea romantică serenadele au devenit compoziții muzicale standard, cu o instrumentație amplă dar ușoară și cu o structură muzicală în mai multe mișcări, de regulă între patru și zece, cu accent preponderent pe muzicalitate și mai puțin pe dezvoltare tematică sau intensitate dramatică.[1]
În România, termenul a intrat în uz curent după ce, în 1932, a apărut discul lui Titi Botez cu șlagărul „Sub balcon eu ți-am cântat o serenadă”, compus de Petre Andreescu.
Serenade compuse în România
- Augustin Bena - Serenadă pentru cor bărbătesc
- Ciprian Porumbescu - Serenadă (Dormi ușor)
- Mircea Chiriac - Serenada pentru vioară și pian (1937)
- Temistocle Popa - Mereu cânta o serenadă
- Camelia Dăscălescu - Serenadă pentru ochii tăi
Note
- ^ a b c Serenade moderne
Bibliografie
- A. Doljanski, – Mic dicționar muzical, Editura Muzicală, București, 1960
- Dumitru Bughici, – Dicționar de forme și genuri muzicale, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1974
- Zeno Vancea, (coord.) – Dicționar de termeni muzicali, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984
