Sică Alexandrescu

În acest articol vom aprofunda în lumea fascinantă a lui Sică Alexandrescu, explorând originile, caracteristicile distinctive și impactul său asupra societății de astăzi. Din timpuri imemoriale, Sică Alexandrescu a trezit interesul și curiozitatea umanității, generând dezbateri și reflecții care transcend timpul și spațiul. De-a lungul istoriei, Sică Alexandrescu a lăsat o amprentă de neșters, influențând aspecte cruciale ale vieții de zi cu zi și depășind granițele culturale. Prin acest articol ne propunem să pătrundem în misterele și minunile pe care Sică Alexandrescu le conține, oferind cititorului o perspectivă îmbogățitoare și lămuritoare asupra acestei chestiuni de indiscutabil relevanță.

Sică Alexandrescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Cannes, Provence-Côte d'Azur, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de teatru
regizor​
regizor de film
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Muncii ()
Ordinul Meritul Cultural ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vasile (Sică) Alexandrescu (n. , București, România – d. , Cannes, Provence-Côte d'Azur, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.

A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.

În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:

- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand

- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian

- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.

Distincții

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[1] Ulterior (între 1955 și 1960), a primit și titlul de Artist al Poporului.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[2] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]

Teatrul din Brașov îi poartă numele.[5]

Filmografie

Regizor

Scenarist

Consultant

Operă literară

Traduceri

Farsa „Birlic”

In 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.

Note

  1. ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
  2. ^ Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.
  3. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  4. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 5.
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1966

Legături externe

Articole biografice