În acest articol, vom explora lumea fascinantă a lui Siglă. Indiferent dacă este un subiect, o persoană sau o întâlnire, Siglă are un impact semnificativ asupra societății noastre. De-a lungul istoriei, Siglă a jucat un rol vital în modelarea culturii noastre și a modului în care înțelegem lumea din jurul nostru. Prin acest articol, vom descoperi importanța Siglă și influența sa asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie unică și captivantă pentru a înțelege mai bine Siglă!
Spre deosebire de abrevierile folosite numai în scris, de exemplu O (← oxigen), kg (← kilogram), I. L. Caragiale (← Ion Luca Caragiale), serg. (← sergent), d-ta (← dumneata), op. cit. (← opera citată)[5], siglele sunt folosite și în vorbire, alcătuirea lor fiind un procedeu de formare a cuvintelor ca unul din mijloacele interne de îmbogățire a lexicului. Ele interesează în primul rând lexicologia, dar și morfologia, care studiază și integrarea lor în sistemul limbii.
Etimologia termenului
Termenul siglă este un împrumut din limba franceză, sigle, sau din latină, sigla[6]. Acesta din urmă era folosit în limbajul juridic, cuvânt la neutru plural folosit numai cu această formă, având sensul „semne de abreviere”[7].
Caracteristici ale siglelor
Din punctul de vedere al pronunțării lor, există de regulă două feluri de sigle. Unele se pronunță alfabetic, adică pe litere, cu numele acestora, de exemplu:
frCAPES (← Certificat d’aptitude au professorat de l’enseignement du second degré „certificat de aptitudine pedagogică pentru învățământul secundar”)[2];
hrULUH (← Udruženje likovnih umjetnika Hrvatske „Uniunea Artiștilor Plastici din Croația”)[9];
huMÁV (← Magyar Államvasutak „Căile Ferate de Stat Ungare”)[4].
Uneori, creatorii de denumiri și de sigle se străduiesc ca acestea să fie omonime ale unor cuvinte preexistente având o oarecare legătură semantică cu ceea ce denumesc. Astfel este, de pildă, ESPRIT (← enEuropean Strategic Programme on Research in Information Technology „Programul strategic european de cercetare în tehnologia informației”[11]), omonim al cuvântului francez esprit „spirit”[12].
În unele limbi, anumite sigle se pronunță în ambele feluri, ex. frONU sau (← Organisation des nations unies)[2], enUNO sau (← United Nations Organization)[13].
Mai rar, într-o singură siglă, o parte se pronunță pe litere, cealaltă – silabic, ex. MS-DOS , CD-ROM .
Siglele care se pronunță alfabetic sunt considerate numai sigle, dar cele pronunțate silabic sunt considerate în același timp și acronime, pe lângă abrevierile considerate numai acronime, care sunt formate din segmente de cuvânt mai mari de un sunet, eventual împreună cu litere inițiale, precum Benelux (← BElgique, NEderland, LUXembourg „Belgia, Țările de Jos, Luxemburg”) sau radar (← RAdio Detection And Ranging „detecție și localizare radioelectrică”)[3][12][14].
enENIAC (← electronic numerical integrator and computer „integrator și calculator numeric electronic”)[10];
bsANUBiH (← Akademija Nauka i Umjetnosti Bosne i Hercegovine „Academia de Științe și Arte a Bosniei și Herțegovinei”)[17].
Integrarea siglelor în sistemul limbii
Siglele trec printr-un proces de lexicalizare, adică sunt integrate în sistemul limbii în calitate de cuvinte. Aceasta constă în aceea că, în funcție de natura lor și de caracteristicile limbii date, primesc determinanți abstracți, li se atribuie un gen gramatical, primesc formă de plural, se declină și devin cuvinte bază pentru formarea de cuvinte prin derivare sau prin compunere. Exemple:
frCAPES – cu articol hotărât masculin singular, le CAPES; derivat: capésien, -ne „deținător, -oare al/a CAPES-ului”[12];
BD (← bande dessinée „bandă desenată”) – cu articol nehotărât plural, des bédés „(niște) benzi desenate”[19]; derivat: bédéiste „autor de benzi desenate”[20];
hrHDZ (← Hrvatska demokratska zajednica „Uniunea Democrată Croată”), derivat: hadezeovac „membru al UDC”[21];
cnrCNP (← Crnogorska narodna partija „Partidul Național Muntenegrean”), la genitivCNP-a, la dativ-locativCNP-u[22];
huABC sau ábécé „alfabet”[23], cu articol hotărât pentru cuvinte cu inițială vocalică, la acuzativ: az ábécét[24];
tévé „televizor” → tévészerelő „reparator de televizoare”[25].
Cuvântul englezesc yuppie a fost creat de la bun început cu sufixul lexical -ie, din sintagma young urban professional „profesionist orășean tânăr”, apoi după modelul acesta au fost formate buppie (← black urban professional „profesionist orășean negru”) și guppie (← gay urban professional „profesionist orășean homosexual”)[10].
Precum cuvintele în general, și siglele fac obiectul unor împrumuturi. Astfel, unele formate în limba engleză au fost preluate de mai multe limbi, ex. UNESCO, NATO, laser, K.O. (← knockout), WC (← water closet „closet cu apă”), O.K. O siglă din limba germană preluată de mai multe limbi este SS (← Schutzstaffel „escadron de protecție”)[3]. Limba română a împrumutat din franceză sigla SIDA[26].
Gradul de integrare a siglelor se reflectă și în scrierea lor. Cele pronunțate silabic se integrează mai ușor decât cele cu pronunțare alfabetică[12]. Cel mai bine integrate sunt unele substantive comune care nici nu mai sunt simțite ca sigle. Chiar dacă se pronunță alfabetic, se scriu cu minuscule și scrierea lor redă pronunțarea. De exemplu laser, scris ca în engleză, se pronunță după regulile limbilor care au preluat cuvântul. În limba maghiară i s-a schimbat scrierea în lézer, imitând pronunțarea engleză[27]. Un exemplu cu pronunțare silabică este huábécé „alfabet”. Există și variante de scriere, de pildă enOK sau okay[28], huOK sau oké.
În unele limbi, ca româna sau franceza, toate siglele care există în conștiința vorbitorilor ca atare, se scriu cu majuscule. În română se scriu totdeauna fără puncte siglele acronime împrumutate, ex. SIDA. Celelalte se pot scrie cu sau fără puncte (ex. O.N.U. sau ONU), tendința fiind de a le omite[29].
Pentru franceză nu sunt reguli oficiale, ci numai recomandări. Una din ele este de a scrie cu puncte toate siglele pronunțate alfabetic (ex. S.N.C.F.) și fără puncte toate siglele acronime, ex. OTAN[30].
În maghiară, toate siglele se scriu fără puncte[23]. De asemenea în BCMS[9][17][22].
^Ghid practic al Departamentului de limba română din Direcția Generală Traduceri a Comisiei Europene, Comisia Europeană, Direcția Generală Traduceri, Direcția B – Traduceri, Departamentul de limba română, ediția 2014 revăzută și adăugită, p. 18.
Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Dicționarul ortografic, ortoepic et morfologic al limbii române, ediția a II-a, București, Univers Enciclopedic, 2005; online: Dexonline (DOOM 2) (accesat la 8 februarie 2020)
hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 8 februarie 2020)
cnr Čirgić, Adnan; Pranjković, Ivo; Silić, Josip, Gramatika crnogorskoga jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Podgorica, Ministerul Învățământului și Științei al Muntenegrului, 2010, ISBN 978-9940-9052-6-2 (accesat la 8 februarie 2020)
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicționar de termeni lingvistici, București, Teora, 1998; online: Dexonline (DTL) (accesat la 8 februarie 2020)
hu Cs. Nagy, Lajos, A szóalkotás módjai (Modalitățile formării de cuvinte), A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp. 293–319 (accesat la 8 februarie 2020)
fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat la 24 decembrie 2022)
hu Gerstner, Károly, 16. fejezet – A magyar nyelv szókészlete (Capitolul 16 – Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 963-05-8324-0, p. 306-334 (accesat la 24 decembrie 2022)
fr Grevisse, Maurice și Goosse, André, Le bon usage. Grammaire française (Folosirea corectă a limbii. Gramatică franceză), ediția a XIV-a, Bruxelles, De Boeck Université, 2007, ISBN 978-2-8011-1404-9
bs Jahić, Dževad; Halilović, Senahid; Palić, Ismail, Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Zenica, Dom štampe, 2000 (accesat la
fr Lacroux, Jean-Pierre, Orthotypographie. Orthographe & typographie françaises. Dictionnaire raisonné (Ortotipografie. Ortografie și tipografie franceză. Dicționar rațional), vol. I, 2007–2015; online: Orthotypographie vol. I.
hu Lengyel, Klára, A ritkább szóalkotás módjai (Procedee mai rare de formare a cuvintelor), Keszler, Borbála (coord.), Magyar grammatika (Gramatică maghiară), Budapesta, Nemzeti Tankönyvkiadó, 2000, ISBN 978-963-19-5880-5, p. 341–348 (accesat la 8 februarie 2020)