Silviu Biriș
Astăzi, Silviu Biriș este un subiect extrem de relevant, care are impact asupra diferitelor aspecte ale vieții noastre. Influența sa se extinde în domenii precum tehnologia, sănătatea, politica, cultura și societatea în general. Importanța sa constă în impactul pe care îl are asupra deciziilor noastre zilnice, asupra modului în care ne raportăm la mediul nostru și asupra modului în care înțelegem lumea din jurul nostru. De-a lungul istoriei, Silviu Biriș a evoluat și a generat dezbateri, inovații și schimbări semnificative. În acest articol vom explora modul în care Silviu Biriș ne-a modelat și influențat prezentul și la ce ne putem aștepta de la viitorul său.
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Silviu Biriș | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (51 de ani)[1]  București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor cântăreț |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Silviu Biriș (n. , București, România) este un actor român, nepot al binecunoscutei interprete de muzică populară, Veta Biriș. S-a făcut remarcat și ca un bun cântăreț, interpretând melodii cunoscute precum „Vrei să ne'ntâlnim sâmbătă seara?” și „Hai coșar, coșar”, cântece din repertoriul unor artiști renumiți ca Gică Petrescu, Ștefan Bănică sau Dorel Livianu.
A absolvit în anul 1997 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie, la clasa profesorului Ion Cojar. Din 1997 este angajat al Teatrului Național I.L.Caragiale din București. Este bun prieten cu poetul constănțean Eduard Zalle cu care și colaborează în plan artistic.
Semnează în calitate de interpret albumul „Bucureștiul meu iubit” care conține unele dintre cele mai frumoase melodii românești scrise vreodată, album ce se bucură de un real succes.
Filmografie
- Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
- Crucea de piatră (1994) - Radu
- Paradisul în direct (1995) - cameramanul Gigi
- Terente, regele bălților (1995) - Radu Herșcovici
- „Mykosch” (Olanda, 1995) - Arthur
- Orașul în miniatură (SUA, 1998) (V) - Ood Soldier
- Triunghiul morții (1999) - Gheorghiță
- „Les percutés” (Franța, 2002) - Pierrot
- „Final Countdown” (Germania, 2003) - Alexandru cel Mare
- „Le domaine perdu” (Franța, 2005)
- „Stuff That Bear” (SUA, 2005) - Dragoș
- Restul e tăcere (2008) - Raoul
Legături externe
- Portet de vedeta: Silviu Biris, material realizat de Woman2Woman.ro
- Teatrul Național București - Silviu Biriș