Spat de Islanda
În lumea de astăzi, Spat de Islanda este o problemă care a câștigat o relevanță semnificativă în societate. De la apariția sa, Spat de Islanda a captat atenția experților și a savanților, generând dezbateri și discuții pasionate. Pe măsură ce trece timpul, Spat de Islanda continuă să fie un subiect de interes și impactul său devine din ce în ce mai evident în diferite domenii. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele fațete ale Spat de Islanda, analizând originea, evoluția și repercusiunile sale astăzi. Fără îndoială, Spat de Islanda este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent și care merită o reflecție profundă și informată.
] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Carbonatul de calciu (CaCO3), denumit și spat de Islanda este un cristal anizotrop folosit în construcția polarizoarelor, prin alipirea a două cristale cu ajutorul unui adeziv (denumit "balsam de Canada"). Polarizoarele folosesc proprietatea de birefringență pentru polarizarea fasciculelor incidente. Fenomenul de dublă refracție (birefringență) cu ajutorul unei lame paralelipipedice de spat de Islanda a fost descoperit de fizicianul olandez Erasmus Bartholinus.
Polarizarea prin birefrigerență (refracție) utilizează proprietatea unor cristale anizotrope de a separa prin refracție un fascicol incident în două fascicule:
- un fascicul ordinar care se propagă conform legii opticii geometrice;
- un fascicul extraordinar care nu respectă legile opticii geometrice.
Ambele fascicule obținute sunt polarizate liniar în planul perpendicular. Alegând corespunzător grosimea cristalului se pot introduce diferite defazaje între cele două unde care ies din cristal. Undele se recompun la ieșirea din cristal obținându-se o undă cu starea de polarizare dorită.
