Spitalul Mizericordienilor din Timișoara

În lumea de astăzi, Spitalul Mizericordienilor din Timișoara este un subiect care a captat atenția unui număr mare de oameni. Relevanța lui Spitalul Mizericordienilor din Timișoara a devenit din ce în ce mai evidentă pe măsură ce societatea progresează în timp. De la impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, până la influența asupra economiei și politicii, Spitalul Mizericordienilor din Timișoara este un subiect care merită să fie explorat în profunzime. În acest articol, vom analiza diferite aspecte legate de Spitalul Mizericordienilor din Timișoara și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom aprofunda într-o analiză completă a Spitalul Mizericordienilor din Timișoara și a impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății moderne.

Spitalul Mizericordienilor din Timișoara
Poziționare
Coordonate45°45′21″N 21°13′29″E ({{PAGENAME}}) / 45.7558°N 21.2246°E
LocalitateTimișoara Modificați la Wikidata
JudețTimiș
Țara România[1]  Modificați la Wikidata
AdresaStr. Sf. Ioan 3[1]
Edificare
Data începerii construcției  Modificați la Wikidata
Clasificare
Cod LMITM-II-m-A-06164.02
Prezență onlinesite web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Clinica de Oftalmologie în 2010

Spitalul Mizericordienilor, în prezent Clinica de Oftalmologie, este cel mai vechi spital din Timișoara. A fost înființat la 5 aprilie 1724. Clădirea monument istoric, sub cod LMI TM-II-m-A-06164.02, constituie corp comun cu Biserica Mizericordienilor.

Istoric

În data de 5 aprilie 1724 franscanii din oraș au înființat o asociație a sfântului Ioan Nepomuk. Această asociație a început în anul 1735 construcția primului spital din Timișoara. Piatra fundamentală a spitalului a fost pusă de episcopul Franz Anton Engl. Pe piatra fundamentală a fost așezată o inscripție în limba latină, care consemnează faptul că așezământul este unul dedicat scopurilor caritabile.[2]

În data de 1 noiembrie 1737 președintele Banatului Johann Andreas von Hamilton, care a fost și președintele frăției sfântului Ioan Nepomuk, a dat noul spital în folosința ordinului mizericordian. Cu acordul împăratului Carol al VI-lea au fost transferați la Timișoara șase călugări mizericordieni, sub conducerea vicarului Paulinus Temele. Tot ei au deschis și prima farmacie a orașului, numită „Zum Granatapfel“, în partea dreaptă a clădirii. Pe locul primei farmacii a fost construită între anii 1748-1757 Biserica Mizericordienilor, cu ajutorul financiar al împărătesei Maria Terezia a Austriei.[3]

În timpul epidemiei de ciumă din 1738–1739 călugării i-au îngrijit cu devotament pe bolnavi, iar patru călugări au murit ei înșiși de ciumă.[4]

În timpul revoluției de la 1848/1849, în noaptea de 6 spre 7 iulie 1849, atât spitalul, cât și biserica mizericordienilor au ars până în temelii. În 1851 ambele clădiri au fost reconstruite în forma lor actuală.[4]

Note

  1. ^ a b Monuments database,  
  2. ^ Else von Schuster: Temeswar – Timișoara, ADZ-Verlag, Bukarest 1999, ISBN 973-99655-4-7
  3. ^ Thomas Breier: Die Medizingeschichte Temeswars 1718–1990. Schrobenhausen 2003
  4. ^ a b banater-aktualitaet.de Arhivat în , la Wayback Machine., Anton Zollner: Das Barmherzigenspital