Astăzi vom vorbi despre Spânz. Acest subiect este de mare relevanță în societatea actuală, deoarece a generat o mare dezbatere și controversă în diferite sectoare. Este important să înțelegem diferitele aspecte din jurul lui Spânz, de la originea sa până la impactul său astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele perspective și opinii despre Spânz, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și echilibrată asupra acestui subiect. Sperăm că această analiză va ajuta să arunce o lumină asupra Spânz și să genereze o mai bună înțelegere a importanței sale în contextul actual.
Spânz | |
---|---|
![]() | |
Spânzul verde | |
Clasificare științifică | |
Regn: | Plantae |
Încrengătură: | Magnoliophyta |
Clasă: | Magnoliopsida |
Ordin: | Ranunculales |
Familie: | Ranunculaceae |
Gen: | Helleborus L. |
Specii | |
Cuprinde peste 20 specii. | |
Modifică text ![]() |
Spânzul (Helleborus) este un gen de plante originar din Europa, estul Asiei, cu peste 20 specii, erbacee, anuale sau perene, uneori arbuști[1].
Spânzul este o plantă care crește prin păduri și înflorește primăvara devreme.
Este o plantă ierboasă, ea are sepalele verzi, pe spate de culoare roșie. Petalele spânzului sunt transformate în cornete nectarifere.
Principalele specii sunt:
În România cresc două specii de plante ale genului Helleborus:
Spânzul comun, Helleborus purpurascens, crește în pădurile de fag și molid, de la altitudinea de 300 metri, în interiorul arcului carpatic și de la 500 - 600 metri în rest. Deoarece este o plantă calcicolă, nu se dezvoltă pe pământurile acide sau pe pământurile scheletice, dar apare în jurul stâncilor calcaroase.
Spânzul verde, Helleborus odorus, crește în sudul țării, prin pădurile de câmpie.
Înmulțirea se face prin semințe, imediat după coacere sau până în septembrie, pe brazdă, afară, sau se seamănă în cutii pe care le iernăm în răsadnițe reci și prin divizare, toamna [1].
Rizomul de spânz este utilizat în industria farmaceutică, în producerea unor medicamente pentru bolile de inimă[2].
Spânzul se folosește și ca plantă ornamentală, în parcuri și grădini, în grupe mari sau mici, unde apar imediat după îngheț sau dacă temperatura este favorabilă. Se folosește și ca floare tăiată în arta buchetieră sau ca plantă în ghivece (ușor forțată la 4-6 °C). Îi priește umbra și semiumbra. Preferă un pământ substanțial nu prea afânat și nu prea umed. Iarna se protejează cu un strat ușor de frunze [1].