Spânzurare

În lumea de astăzi, Spânzurare a câștigat o relevanță fără precedent. Fie datorită impactului său asupra societății, influenței asupra culturii sau importanței sale în sfera economică, Spânzurare este un subiect care nu trece neobservat. De-a lungul timpului, am asistat la modul în care Spânzurare a evoluat și s-a adaptat la circumstanțele în schimbare ale lumii moderne. În acest articol, vom explora în profunzime diferitele fațete ale Spânzurare și relevanța sa astăzi. De la origini și până la influența sa asupra prezentului, vom analiza modul în care Spânzurare a marcat un înainte și un după în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi.

Pictură de Antonio Pisanello, 1436–1438


Spânzurarea este o metodă de executare a condamnaților la moarte, prin strangularea gâtului cu o funie. Strangularea este cauzată de greutatea proprie a corpului, iar moartea survine prin sufocare sau/și prin fractura coloanei vertebrale în regiunea cervicală.

Această metodă este și una dintre cele mai folosite metode de sinucidere.

Mecanisme tanatogeneratoare

Moartea survine din una din cauzele:

  • hipoxia hipoxică - lipsa de oxigen prin împingerea bazei limbii înapoi și în sus cu obstrucția faringelui prin pătrunderea lațului între faringe și osul hioid;
  • mecanism neuroreflex - prin comprimarea zonei sinocarotidiene, a nervului vag și a nervului laringeu superior cu inhbiția centrilor vitali și deces foarte rapid prin stop cardio-respirator;
  • mecanism hemodinamic - prin comprimarea vaselor sangvine de la gât (jugularele se închid la compresiuni de 2 kg, carotidele la 3-3,5 kg iar arterele vertebrale la 16-17 kg);
  • luxația coloanei cervicale - prin căderea victimei în laț de la o anumită înălțime (în execuții).

Vezi și

Bibliografie

  • Marius Popa, Medicină legală, Constanța, 2008.