În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Stânjen de Viena și impactul său asupra societății moderne. De zeci de ani, Stânjen de Viena a fost subiect de dezbatere, cercetare și dezvoltare, influențând multiple aspecte ale vieții de zi cu zi. De-a lungul anilor, Stânjen de Viena a evoluat și s-a adaptat la noile tendințe și tehnologii, devenind un subiect relevant de interes pentru un spectru larg de oameni. În acest sens, este crucial să înțelegem rolul pe care Stânjen de Viena îl joacă în societatea noastră actuală, precum și să analizăm implicațiile sale la nivel social, politic, economic și cultural. Pe parcursul acestui articol vom aborda diverse perspective și opinii despre Stânjen de Viena, cu scopul de a oferi o viziune globală și completă asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Stânjenul de Viena, austriac sau de „Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m,[1] aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m.[2] Stânjenul se subdiviza în 6 „picioare”. Piciorul de Beci (31,6 cm) era cunoscut și sub numele de „urmă” și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un „picior” era la rândul lui împărțit în 12 „degete”.[3] Degetul de Beci este și astăzi cunoscut și sub forma de „țol”, preluat din germanul „zoll”. Degetul de Beci avea lungimea de 2,63 cm.[3] În forma prescurtată de notare a sistemul austriac lățimea bisericii de lemn din Săliștea Veche este de 2° 1' 5“, ceea ce însemna 2 stânjeni (orgii), 1 picior (șuc) și 5 degete (țoli), în total 425 cm.