Subcarpații Transilvaniei

În acest articol va fi abordată subiectul Subcarpații Transilvaniei, care a făcut de-a lungul anilor obiect de studiu și interes în diverse domenii. Subcarpații Transilvaniei este un subiect care a stârnit controverse și dezbateri, datorită impactului și influenței sale asupra diferitelor aspecte ale societății. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vor fi examinate diferitele perspective și abordări care au fost propuse cu privire la Subcarpații Transilvaniei, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. De asemenea, vor fi explorate implicațiile și consecințele pe care Subcarpații Transilvaniei le-a avut în diverse contexte, precum și modalitățile posibile de a aborda și rezolva provocările pe care le ridică. Prin reflecție critică și analiză riguroasă, vom căuta să contribuim la înțelegerea și cunoașterea Subcarpații Transilvaniei, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova o viziune îmbogățitoare și constructivă pe această temă.

Subcarpații Transilvaniei reprezintă o subdiviziune a Depresiunii colinare a Transilvaniei, fiind o succesiune de depresiuni și dealuri situate în partea de est a acesteia , la contactul ei cu Carpații Orientali. Denumirea provine de la caracteristicile reliefului, care este asemanator Subcarpaților.

Deși se numesc astfel, propriuzis nu reprezintă o diviziune a Subcarpaților, deoarece sunt diferiți din punct de vedere geologic (nu s-au format în același timp și în aceleași condiții).

Limite

Fizico-geografic, în nord și sud sunt limitați de văile râurilor Mureș și respectiv Olt, în est de munții Munții Gurghiu și Harghita, în nord-vest de Dealurile Bistriței și la vest de Podișul Transilvaniei.[1]

Nu există o unanimitate de păreri în privința limitei nordice a acestora (unele opinii indicând prelungirea acestora până la valea Someșului Mare sau doar până la Niraj)[1]

Relief

Succesiunea cuprinde dinspre munți spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș, Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci – 1.080 m, cel mai înalt deal din Depresiunea Transilvaniei, Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe.[2]

   Vezi și articolul:  Dealul PietrișVezi și articolele ] și ]Vezi și articolele ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ], ] și ]Vezi și articolele ], ], ], ], ] și ].

Fragmentarea reliefului este ridicată.[3]

Geologie

Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții[3], într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice)[3]. Acestea, local sunt uneori acoperite de aglomerate vulcanice sau structuri piemontane. Fundamentul este cristalin. Cutele situate perimontan sunt deformate de către ascensiunea blocurilor de sare (străpungeri diapire[3]).

Spre Podișul Transilvaniei cutele au configurație de brachianticlinale, deoarece au suferit ridicări sau coborâri locale.

Depresiunile s-au format prin eroziune.[1]

Climă

Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi abundente.[3]

Rețeaua hidrografică

Rețeaua hidrografică aparține Mureșulului (cu afluenții Târnava Mare și Târnava Mică) și Oltului ( Homorodul Mare și Homorodul Mic). Primul colectează cea mai mare parte a apelor din zonă.[3]

Elemente de geografie economică

Principalele resurse ale zonei sunt: gazul metan, sarea, rocile de construcție, apele minerale și termale.[3]

Referințe

  1. ^ a b c Dinamica spațiului rural în Subcarpații Transilvaniei, Biro (Suciu) Bica, 2015, p. 5
  2. ^ Dinamica spațiului rural în Subcarpații Transilvaniei, Biro (Suciu) Bica, 2015, p. 50
  3. ^ a b c d e f g Dinamica spațiului rural în Subcarpații Transilvaniei, Biro (Suciu) Bica, 2015, p. 17

Bibliografie

Legături externe