În acest articol vom explora în profunzime subiectul Sumă vidă, impactul său asupra societății de astăzi și relevanța sa în diferite domenii. De-a lungul istoriei, Sumă vidă a fost un subiect de mare interes și cercetare, cu perspective și abordări multiple care au contribuit la înțelegerea și dezvoltarea de noi idei. De la influența sa asupra economiei, culturii și politicii, până la impactul asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, Sumă vidă s-a dovedit a fi o problemă multidimensională care merită să fie analizată și discutată. Printr-o analiză exhaustivă, acest articol va încerca să ofere o viziune clară și cuprinzătoare asupra Sumă vidă, oferind cititorilor o înțelegere mai profundă și mai semnificativă a importanței sale astăzi.
În matematică o sumă vidă[1] este o sumă în care numărul termenilor este zero.[2] Modul natural de dezvoltare a sumelor nevide[3] este sub forma:
unde este suma pimilor termeni din șirul: , , , ... Asta satisface relația de recurență
cu condiția să se folosească următoarea convenție naturală: .
Cu alte cuvinte, o „suma” cu un singur termen se evaluează prin acel singur termen, în timp ce o „suma” fără termeni este evaluată la 0.
Permiterea unei „sume” cu doar 1 sau 0 termeni reduce numărul de cazuri care trebuie luate în considerare în multe formule matematice. Asemenea „sume” sunt puncte de pornire naturale în demonstrațiile bazate pe inducție, precum și în algoritmi. Din aceste motive, convenția „suma vidă are valoarea zero” este o practică standard în matematică și programare și este considerată elementul neutru aditiv (presupunând că domeniul are un element zero). Din același motiv, produsul vid(d) este considerat a fi elementul neutru multiplicativ.
Pentru sumele altor obiecte (cum ar fi vectorii, matricile, polinoamele), valoarea unei sume vide este considerată ca fiind elementul neutru aditiv.
În algebra liniară o bază a unui spațiu vectorial V este o submulțime liniar independentă(d) B astfel încât fiecare element din V este o combinație liniară(d) a lui B. Convenția sumei vide permite spațiului vectorial zerodimensional V = {0} să aibă o bază, și anume, mulțimea vidă.