Tema lui Sârbova, Timiș este una care a captat atenția oamenilor de mult timp. Cu impactul său asupra diferitelor aspecte ale vieții, Sârbova, Timiș a fost subiect de studiu, dezbatere și discuție în diverse contexte. De-a lungul istoriei, Sârbova, Timiș a jucat un rol crucial în societate, cultură și dezvoltarea umană. Pe măsură ce continuăm să explorăm și să înțelegem mai bine Sârbova, Timiș, importanța abordării acestui subiect într-o manieră cuprinzătoare și atentă devine evidentă. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra Sârbova, Timiș, cu scopul de a ne aprofunda înțelegerea acestui subiect și a relevanței sale în lumea de astăzi.
Sârbova | |
— sat — | |
![]() | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 45°42′0″N 21°33′44″E / 45.70000°N 21.56222°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | Racovița |
SIRUTA | 158305 |
Prima atestare | 1447 |
Altitudine | 104 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 322 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307336 |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Sârbova (în maghiară Szirbova) este un sat în comuna Racovița din județul Timiș, Banat, România.
Localitatea este așezată în lunca Timișului, la sud de râu, la est de pădurea Chevereș și la nord de orașul-stațiune Buziaș; în sud se află satul Bacova și în est satul Hitiaș. De la Bacova pe lângă satul Sârbova merge drumul asfaltat la Hitiaș, Racovița etc. Distanța față de cel mai apropiat centru urban, orașul Buziaș, este de circa 8 km.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Numele satului își are originea în numele de familie românesc „Sârbu” și nu are nicio legătură cu etnia sârbă. Prima mențiune documentară a satului (din anul 1447) vorbește despre localitatea „Zereb”, o transliterare greșită a numelui românesc „Sârbu”.
Originile satului se identifică în Evul Mediu. În această perioadă satul apare locuit cu români. Ei și-au ridicat o biserică de lemn în secolul XVII. Evidențele camerale austriece din 1717, prezintă satul cu 52 de case, fără să precizeze numărul locuitorilor, însă un număr mare de case comparativ cu alte sate bănățene recenzate în acel an. Școala a fost construită în 1740 și a reprezentat un catalizator pentru dezvoltarea vieții culturale românești.
A aparținut de districtul Ciacova.
În urmă cu 100 de ani, populația Sârbovei era de trei ori mai mare față de cea din prezent. Dacă la recensământul din 1910, avea 908 locuitori, la recensământul din 2002 avea 320 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români, creștini ortodocși.