Pianistul (film)

Pianistul

Afișul cinematografic al filmului
Rating
Titlu originalThe Pianist
Genfilm muzical
dramă
film biografic
film istoric
film de război
film bazat pe cărți  Modificați la Wikidata
RegizorRoman Polanski
ScenaristRonald Harwood
Bazat pePianistul de
Władysław Szpilman
ProducătorRoman Polanski
Robert Benmussa
Alain Sarde
StudioStudio Canal+
Canal+
Studio Babelsberg
DistribuitorFocus Features
Universal Studios
Director de imaginePaweł Edelman
MontajHervé de Luze
MuzicaWojciech Kilar
CostumeAnna Biedrzycka-SheppardModificați la Wikidata
DistribuțieAdrien Brody
Thomas Kretschmann
Frank Finlay
Maureen Lipman
Emilia Fox
Michał Żebrowski
Premiera24 mai 2002  (2002-05-24) (Festivalul de Film de la Cannes)

6 septembrie 2002  (2002-09-06) (Polonia ) 25 decembrie 2002  (2002-12-25) (Statele Unite )

6 martie 2003  (2003-03-06) (Regatul Unit)
Durata150 de minute
ȚaraFranța
Polonia
Germania
Regatul Unit
Filmat înVarșovia  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiVarșovia
Ghetoul Varșovia  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
poloneză
germană
rusă
franceză
PremiiPremiul Oscar pentru cel mai bun actor (Adrien Brody, 2001)
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Roman Polanski, 2001)
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Ronald Harwood, 2001)
BAFTA pentru cel mai bun regizor (Roman Polanski)
BAFTA pentru cel mai bun film (Roman Polanski,Robert Benmussa] șiAlain Sarde])
Palme d'Or (2002 și 2002)
European Film Award for Best Cinematographer] (Paweł Edelman], 2002)
National Board of Review: Top Ten Films  Modificați la Wikidata
NominalizăriPremiul Oscar pentru cel mai bun film (Roman Polanski,Robert Benmussa] șiAlain Sarde], 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cel mai bun actor (Adrien Brody, 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Roman Polanski, 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine (Paweł Edelman], 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cel mai bun montaj (Hervé de Luze], 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Ronald Harwood, 11 februarie 2003)
Premiul Oscar pentru cele mai bune costume (Anna Biedrzycka-Sheppard], 11 februarie 2003)
Premiul Academiei Europene de Film pentru cel mai bun film (Pedro Almodóvar șiEl Deseo], 2002)
European Film Award for Best Director] (Roman Polanski, 2002)
European Film Award for Best Cinematographer] (Paweł Edelman], 2002)  Modificați la Wikidata
Buget$35 milioane
Încasări$120.072.577
Website oficialhttp://www.thepianistmovie.com/  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

Pianistul este un film biografic dramatic de război din 2002 care a fost regizat de Roman Polanski, după un scenariu de Ronald Harwood cu Adrien Brody ca Władysław Szpilman. Este o adaptare după memoriile muzicianului polono-evreu Władysław Szpilman. Filmul este o coproducție Polonia, Franța, Germania și Marea Britanie.

Pianistul a avut numeroase laude și a primit mai multe premii și nominalizări. La ediția 75-a a premiilor Oscar, Pianistul a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun regizor (Polanski), cel mai bun scenariu adaptat (Ronald Harwood) și cel mai bun actor (Brody), fiind nominalizat la alte patru premii printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

Filmul a primit Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2002, Premiul BAFTA pentru cel mai bun film, Premiul BAFTA pentru cel mai bun regizor în 2003. A mai câștigat șapte premii franceze Césars inclusiv pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor și cel mai bun actor (pentru Brody).

Rezumat

În septembrie 1939, postul radio al lui Wladyslaw Szpilman, un pianist polonezo-evreu, este zguduit de bombardamentele germane cu ocazia invaziei Germaniei naziste în Polonia și izbucnirea ulterioară a celui de-al doilea război mondial. În speranța unei victorii rapide, Szpilman este acasă și se bucură alături de familia sa când află că Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei, dar Armata Germană o înfrânge pe cea poloneză și ocupă Varșovia. Condițiile de viață impuse evreilor devin din ce în ce mai aspre, fiindu-le permisă doar o sumă limitată de bani și mai târziu fiind obligați să poarte banderole cu Steaua lui David. Până în noiembrie 1940, evreii sunt siliți să stea în condiții oribile și umilitoare în ghetoul Varșovia, unde familia lui Szpilman -printre care se află tatăl și mama sa- sunt martori la radiul unor trupe SS care-i ucid pe toți cei aflați în apartamentul de vizavi. Curând familia lui Szpilman este deportată în lagărul de exterminare de la Treblinka (prin operațiunea Reinhard), dar Szpilman este salvat de un prieten aflat în poliția evreiască a ghetoului (Jüdische Ghetto-Polizei).

Szpilman ajunge să muncească ca sclav pentru așa-zisa rasă „ariană” și supraviețuiește unei execuții în masă în care victimele sunt alese la întâmplare. Szpilman află că se pune la cale o revoltă evreiască și îi ajută ducând arme de contrabandă în ghetou, evitând la limită un paznic. Apoi el reușește să scape din ghetou și se ascunde primind ajutorul de la prietenul său care nu era evreu Andrzej Bogucki și de la Janina, soția acestuia. În aprilie 1943, Szpilman observă declanșarea și înfrângerea revoltei din ghetoul din Varșovia printr-o fereastră din apropierea ghetoului. După un an Szpilman este forțat să fugă după ce un vecin îl descoperă. În cea de-a doua sa ascunzătoare se află un pian dar este forțat să păstreze liniștea, de asemenea el suferă de icter.

În august 1944, rezistența poloneză începe Insurecția din Varșovia, atacând o clădire germană aflată vizavi de ascunzătoarea lui Szpilman. Un tanc distruge apartamentul său și este forțat să fugă și să se ascundă în altă parte în timp ce lupta se dezlănțuie în jur. De-a lungul următoarele luni orașul este distrus și golit de populație iar Szpilman, care nu mai are pe nimeni, caută disperat adăpost și provizii printre ruine. În cele din urmă, el este descoperit de către ofițerul Wehrmacht Wilm Hosenfeld, care află că Szpilman este un pianist și îi cere să cânte la un pian din apropiere. Szpilman, bolnav, interpretează Balada în sol minor a lui Frédéric Chopin. Hosenfeld, mișcat, îi permite apoi lui Szpilman să se ascundă în podul unei case goale și îi aduce mâncare. În timp ce germanii sunt forțați să se retragă din cauza ofensivei inițiate de Armata Roșie în ianuarie 1945, Hosenfeld se întâlnește cu Szpilman pentru ultima oară și-i promite că-l va asculta cântând la postul de radio polonez. El îi dă lui Szpilman mantaua sa pentru a-i ține de cald și pleacă. Din cauza mantalei Szpilman este împușcat apoi de trupele poloneze care eliberează Varșovia, înainte ca acestea să realizeze că este polonez.

În altă parte, foști deținuți ai lagărului nazist agresează verbal prizonierii de război luați de sovietici din rândul soldaților germani. Un fost deținut strigă că tot ce avea era vioara, iar Hosenfeld, acum și el prizonier, îl întreabă pe violonist dacă îl cunoaște pe Szpilman, violonistul confirmă astfel că-l întreabă dacă Szpilman îi poate întoarce favoarea. Violonistul se întoarce cu Szpilman, dar nu mai găsesc decât câmpul plin de ierburi.

În epilog se arată că Szpilman a murit la 88 de ani în 2000, în timp ce Hosenfeld a murit în 1952 ca prizonier în URSS.

Distribuție

Producție

Primire

Premii și nominalizări

Note

  1. ^ http://www.metacritic.com/movie/the-pianist, accesat în 14 aprilie 2016  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://www.ofdb.de/film/23108,Der-Pianist, accesat în 14 aprilie 2016  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ http://www.imdb.com/title/tt0253474/, accesat în 14 aprilie 2016  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b europeanfilmawards.eu, accesat în 8 mai 2021 
  5. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-2002.71.0.html, accesat în 16 decembrie 2019  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c https://www.europeanfilmacademy.org/2002.100.0.html, accesat în 16 decembrie 2019  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/2002.129.0.html, accesat în 17 decembrie 2019  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Hare, William LA Noir: Nine Dark Visions of the City of Angels Macfarland and Company Jefferson, North Carolina page 207
  9. ^ „Festival de Cannes: The Pianist”. festival-cannes.com. Arhivat din original la 22 august 2011. Accesat în 25 octombrie 2009. 

Legături externe