Tradiție

În lumea de astăzi, Tradiție ocupă un loc central în societate. Fie datorită impactului său asupra culturii populare, a relevanței în domeniul academic, a influenței în politică sau a importanței sale în istorie, Tradiție este prezentată ca o temă de interes care nu lasă pe nimeni indiferent. De-a lungul anilor, Tradiție a stârnit interesul cercetătorilor, jurnaliştilor, scriitorilor şi oamenilor obişnuiţi, generând dezbateri, reflecţii şi discuţii în jurul sensului său, evoluţiei sale şi impactului său asupra diferitelor aspecte ale vieţii cotidiene. În acest articol, vom aprofunda în cele mai relevante aspecte ale Tradiție, explorând originile, dezvoltarea și influența sa asupra societății actuale.

Tradiția (în latină traditio, din tradere, „a da mai departe”) înseamnă transmiterea continuă a unui conținut cultural de-a lungul istoriei de la un eveniment generator sau un trecut imemorabil. Acest patrimoniu intangibil poate fi vectorul identității unei comunități umane. În sensul său absolut, tradiția este o memorie și o idee, o conștiință colectivă, alături de datoria de a da mai departe și a îmbogăți. Cu articolul nedefinit, o tradiție poate însemna, totodată, o mișcare religioasă sau, mai degrabă, o anumită practică simbolică, cum ar fi, spre exemplu, tradițiile populare.

Expresii culturale tradiționale

Sintagma "expresii culturale tradiționale" este folosită de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale pentru a se referi la "orice formă de expresie artistică și literară în care sunt încorporate cultura și cunoașterea tradițională. Ele sunt transmise de la o generație la alta și includ textele lucrate manual, picturile, povestirile, legendele, ceremoniile, muzica, cântecele, ritmurile și dansul".[1]

În creștinism

Tradiția sau datina (învechit predania) este în Biserică un izvor al revelației, alături de scrierile biblice. Reforma protestantă a opus acestui principiu formula Sola scriptura, conform căreia numai scrierile biblice constituie izvor al revelației.

La începutul secolului al XIX-lea, ca o reacție la Revoluția franceză, a apărut în Franța curentul tradiționalist, care a considerat că rațiunea umană slăbită fiind de păcatul originar, este incapabilă de a recepta revelația divină, singura sursă a acesteia rămânând credința în tradiție. Principalii teoreticieni ai tradiționalismului și fideismului au fost Joseph de Maistre și Felicité Lamennais. Papa Grigore al XVI-lea a condamnat tezele acestora.

Note

  1. ^ Zuckermann, Ghil'ad; et al. (), ENGAGING - A Guide to Interacting Respectfully and Reciprocally with Aboriginal and Torres Strait Islander People, and their Arts Practices and Intellectual Property (PDF), Australian Government: Indigenous Culture Support, p. 7, arhivat din original (PDF) la  

Referințe

Vezi și

 Acest articol legat de sociologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !