Turnir

Turnir (din franceza veche torneiement, tornei^[a]) este numele dat competițiilor de cavalerie sau jocurilor simulate din Evul Mediu sau din epoca Renașterii (secolele XII-XVI). Turnirurile medievale sau jocurile de război reprezentau o formă importantă de divertisment, apreciată atât de oamenii obișnuiți, cât și de nobili. Nobilii sponsorizau competițiile și premiile pentru combatanți. Jocurile de război au început ca lupte simulate între doi inamici care adunau armate de mici dimensiuni. Cei doi inamici cădeau de acord asupra întâlnirii într-un loc desemnat pentru a purta acest simulacru de război. Numărul combatanților varia de la câteva zeci la câteva mii.^[1]

În Evul mediu cavalerii, când nu se luptau în război, participau la turniruri. Acestea serveau drept antrenament pentru cavaleri și de asemenea pentru cai. Aceste competiții se făceau la castel în prezența regilor sau a altor seniori, fiind considerate mari sărbători. Cel care pierdea în turnir era nevoit sa-i dea adversarului armura lui și calul. Ca arme erau folosite lănci etc.

Note

^ Enéas, c. 1150, ultimately from Latin tornare "to turn" so named owing to the rapid turning of the horses (Skeat^{[necesită citare]}); Medieval Latin torneamentum is back-formed from Old French (OED), e.g. Reims Synod, Canon 4 (1157), and Lateran Council, Canon 20 (1179).

Referințe

^ Istorii ale competițiilor: Turniruri medievale Arhivat în 23 octombrie 2016, la Wayback Machine., accesat 31 decembrie 2015

Bibliografie

J.R.V. Barker, The Tournament in England, 1100–1400 (Woodbridge, 1986) ISBN 0-85115-942-7
R. Barber and J.R.V. Barker, Tournaments: Jousts, Chivalry and Pageants in the Middle Ages (Woodbridge, 1989)
J. Bumke, Höfische Kultur: Literatur und Gesellschaft im hohen Mittelalter (Munich, 1986) English Translation by Thomas Dunlap: Courtly Culture: Literature and Society in the High Middle Ages, New York: overlook Duckworth, 2000, ISBN 0-7156-3273-6, section 4.3 "Tournaments".
L. Carolus-Barré, 'Les grand tournois de Compiègne et de Senlis en l'honneur de Charles, prince de Salerne (mai 1279)', Bullétin de la société nationale des antiquaires de France (1978/79)
Crouch, D (2005), Tournament, London .
Mortimer, Ian (2008), The Perfect King The Life of Edward III, Father of the English Nation, Vintage, pp. 88–89
S. Muhlberger, Jousts and Tournaments: Charny and Chivalric Sport in the Fourteenth Century (Union City, Calif.:The Chivalry Bookshelf, 2003)
——— (2005), Deeds of Arms: Formal Combats in the Late Fourteenth Century, Highland Village, TX: The Chivalry Bookshelf .
S. Nadot, Rompez les lances ! Chevaliers et tournois au Moyen Age, Paris, editions Autrement, 2010. (Couch your lances! Knights and tournaments in the Middle Ages)
E. van den Neste, Tournois, joutes, pas d'armes dans les villes de Flandre à la fin du moyen âge, 1300-1486 (Paris, 1996)
M. Parisse, 'Le tournoi en France, des origines à la fin du xiii^e siècle, in, Das ritterliche Turnier in Mittelalter: Beitrage zu einer vergleichenden Formentund verhallengeschichte des Rittertum, ed. J. Fleckenstein (Göttingen, 1985)
J. Vale, Edward III and Chivalry: Chivalric Society and its Context, 1270-1350 (Woodbridge, 1983).

Legături externe

Acest articol care descrie un subiect despre Evul Mediu este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.

[1] Enéas, c. 1150, ultimately from Latin tornare "to turn" so named owing to the rapid turning of the horses (Skeat^{[necesită citare]}); Medieval Latin torneamentum is back-formed from Old French (OED), e.g. Reims Synod, Canon 4 (1157), and Lateran Council, Canon 20 (1179).

[2] Istorii ale competițiilor: Turniruri medievale Arhivat în 23 octombrie 2016, la Wayback Machine., accesat 31 decembrie 2015

[a]

[1]