În lumea de astăzi, Uniunea Latină este un subiect care a captat atenția oamenilor de toate vârstele și mediile. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței în domeniul profesional sau a influenței asupra culturii populare, Uniunea Latină s-a poziționat ca o temă de interes general care generează toate tipurile de opinii și dezbateri. De la origine până la posibilele sale consecințe, Uniunea Latină a stârnit interesul academicilor, activiștilor, liderilor de opinie și publicului larg, devenind obiect de studiu și nenumărate discuții. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Uniunea Latină și importanța sa în lumea de astăzi.
![]() Emblema Uniunii Latine | |
![]() Amplasarea Uniunii Latine | |
Limbi oficiale | catalana, franceza, italiana, portugheza, româna și spaniola |
Președintele Congresului | Oleg Serebrian |
Secretar general | Jose Luis Dicenta Ballester |
Fondare | 15 mai 1954 |
Dizolvare | 31 iulie 2012 (suspendarea activităților) |
State membre | 36 (plus 4 observatori) |
Sediu | ![]() |
Site web oficial | ro Uniunea Latină Arhivat în , la Wayback Machine. |
Uniunea Latină ( română Uniunea Latină, catalană Unió Llatina, franceză Union Latine, italiană Unione Latina, portugheză União Latina, spaniolă Unión Latina) a fost o organizație internațională care reunea țările lumii ce vorbesc una dintre limbile romanice. Rolul său era promovarea limbilor neolatine.
Uniunea Latină avea sediul la 204, rue de Vaugirard, 75015 Paris, Franța. Uniunea a fost creată în 1954 la Madrid, și a fost funcțională din 1983 până în 2012. Din cauza problemelor financiare, Uniunea Latină a anunțat pe 26 ianuarie 2012 suspendarea activităților (decizie intrată în vigoare la 31 iulie 2012).[1]
Numărul de membri crescuse de la 12 membri fondatori la 36 de țări pe patru continente, țări care au satisfăcut cel puțin unul dintre următoarele criterii:
În decembrie 2010, Uniunea Latină avea membri pe patru continente:
Limbile oficiale ale Uniuni Latine erau: franceza, româna, italiana, portugheza, spaniola și catalana. Uniunea folosea primele patru ca limbi de lucru. Toate textele cu difuzare generală erau traduse în aceste patru limbi, iar unele și în limba spaniolă. Astfel organizația trăia și își demonstra, în mod constant, idealul său cultural pan-latin.