Valeria Seciu

Valeria Seciu
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
București, România[2] Modificați la Wikidata
Decedată (83 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOctavian Cotescu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alte premii
Premii UNITER
2009 - Premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar, „Lear”
2007 - Premiul pentru întreaga activitate
2006 - Cea mai bună actriță, Cum gândește Amy

Premiul ACIN (1978) Înainte de tăcere

Valeria Seciu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o actriță română de teatru, film, radio, voce și televiziune.

Studii

A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Dora Cherteș, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu.

Cariera artistică

A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București (memorabilă rămâne prezența ei în Cordelia din Regele Lear în regia lui Radu Penciulescu), pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.

La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu realizări notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul de Cehov, ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un spațiu neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). În 1998 a colaborat la Teatrul Nottara cu regizorul Alexandru Dabija în spectacolul "Lungul drum al zilei către noapte (E. O'Neill), fiind nominalizată mai apoi la Galele UNITER pentru cel mai bun rol principal feminin. După 2000 apare mai rar pe scenă, fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de critică, două dintre creațiile sale recente (Esme Allen în Cum gândește Amy de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și Gloucester în Lear, după W. Shakespeare, regia Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind răsplătite cu premii acordate de UNITER. O altă distincție importantă, medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită actriței în 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; din anul 2000, acesta este călugăr la Muntele Athos[3], purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr. „Binefăcătoarea”).

Roluri în teatru

La Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (selectiv)

  • - Veronica Micle - „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu (1964)
  • - Dona Elena - „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu, 1966
  • - Otilia - „Enigma Otiliei”, după George Călinescu, regia Ion Cojar, 1968
  • - Aglaia Epancina - „Idiotul”, după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, (1969)
  • - Margaret - „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, 1970
  • - Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
  • - Cordelia - „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 1970
  • - Corina - „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
  • - Ana - „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu, 1975
  • - Lady Anne - „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
  • - Amanda Wingfield - „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006)

La Teatrul Mic din București (selectiv)

  • - Ersilia Drei - „Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978)
  • - Doamna mascată - „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979)
  • - Margareta - „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980)
  • - Genica - „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu (1981)
  • - Ea - „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984)
  • - Marguerite Gautier - „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985)
  • - Aelita - „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986)
  • -...- „Arta iubirii”, de ..., regia Cătălina Buzoianu (1989)
  • -...- „Actorii”, de ..., regia Alexa Visarion (1990)
  • - Donata Genzi - „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991)
  • - Irina Nikolaevna Arkadina - „Pescărușul”, de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993)
  • - Vivian Bearing - „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001)
  • - Esme Allen - „Cum gândește Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005)
  • - Spiritul Mamei - „Furtuna”, de W. Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu, 2009

La Teatrul Național din Cluj

  • - Lavinia - „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub, 1965
  • - Domnița Anca - „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur, 1966

La Teatrul „C. I. Nottara” din București

  • - Monahova - „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion, 1976
  • - Mary Cavan-Tyrone - „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija, 1998

La Teatrul Levant din București

  • - Mama - „Pelicanul”, de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, 1995

La Teatrul Act din București

La Club „La Scena”

La Teatrul Bulandra din București

Roluri în teatrul de televiziune

Filmografie

Distincții

Note

Legături externe