Vasalitate

Charles d'Orléans primește omagiul unui vasal (manuscris medieval)

Vasalitatea (din franceză vassalité) a reprezentat, în contextul sistemului feudal al Europei medievale, un raport de subordonare privată stabilit între un senior și un mare feudal sau monarh – în calitate de senior suzeran. Raportul presupunea asumarea unor obligații mutuale de tip civil sau militar datorate atât de către vasalul subordonat în schimbul anumitor privilegii (incluzând de obicei dreptul de stăpânire al unei feude), cât și de către seniorul suzeran.

Etimologie

Termenul românesc vasalitate este un împrumut din franceză, vassalité, care este un derivat al substantivului vassal. Cuvântul vassal a intrat în franceză din latina târzie / latina medievală, vassallus, iar acesta este derivat al substantivului vassus, „servitor”, cuvânt de origine celtică, *uasso-, „tânăr”, „scutier”, cf. gwas, „tânăr”, din limba galilor.

Referințe

  1. ^ a b Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române
  2. ^ a b c d e f Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "DEH" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  3. ^ Paul Robert, Le Petit Robert 1
  4. ^ Le Petit Larousse Illustré en couleurs
  5. ^ Pierre-Yves Lambert, La langue gauloise, 3e tirage, Éditions Errance, 1997, p. 200 ISBN 2 87772 089 6
  6. ^ Xavier Delamarre, Dictionnaire de la langue gauloise, seconde éd., Éditions Errance, 2003, article uassos, p. 307, 308 ISBN 2 87772 237 6

Bibliografie

Vezi și