Wade-Giles

În acest articol, dorim să explorăm Wade-Giles și să aprofundăm diferitele sale aspecte și semnificații. Wade-Giles este un subiect care a captat atenția multor oameni astăzi și a generat un mare interes în societate. Pe parcursul acestui articol, vom analiza diferite abordări și puncte de vedere asupra Wade-Giles, precum și importanța acestuia în diferite contexte și domenii de studiu. Vom examina, de asemenea, evoluția sa în timp și modul în care a afectat viața de zi cu zi a oamenilor. Pe scurt, ne vom adânci în lumea lui Wade-Giles pentru a înțelege relevanța și influența sa asupra societății moderne.

Acest articol conține text în limba chineză. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor chinezești.

Wade-Giles (AFI:/ˌweɪdˈʤaɪlz/) (chineză simplificată: 威妥玛拼音 sau 韦氏拼音; chineză tradițională: 威妥瑪拼音 sau 韋氏拼音; pinyin: wēituǒmǎ pīnyīn), uneori prescurtat Wade este un sistem de romanizare (notare fonetică și transcripție) a limbii chineze bazată pe mandarina vorbită în Beijing. A fost dezvoltat pe baza unui sistem creat de Thomas Wade la jumătatea secolului XIX și a atins forma finală odată cu „Dicționarul chinez-englez” al lui Herbert Giles din 1892.

Wade-Giles a fost principalul sistem de transcripție pentru vorbitorii limbii engleze în cea mai mare parte a secolului XX, folosit în câteva cărți de referință și în toate cărțile despre China apărute înainte de 1979[1]. În prezent a fost înlocuit cu sistemul pinyin, dar a rămas în uz în Republica Chineză(Taiwan).

Note

  1. ^ Krieger, Larry S. (). „ch. 4”. World History; Perspectives on the Past (în engleză). Illinois: D.C. Heath and Company. pp. p. 82. ISBN 0-669-40533-7. This book uses the traditional system for writing Chinese names, sometimes called the Wade-Giles system. This system is used in many standard reference books and in all books on China published before 1979.