În lumea de astăzi, Warner Communications este un subiect care a captat atenția unui număr mare de oameni. Relevanța lui Warner Communications a devenit din ce în ce mai evidentă pe măsură ce societatea progresează în timp. De la impactul său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, până la influența asupra economiei și politicii, Warner Communications este un subiect care merită să fie explorat în profunzime. În acest articol, vom analiza diferite aspecte legate de Warner Communications și modul în care a evoluat de-a lungul timpului. De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom aprofunda într-o analiză completă a Warner Communications și a impactului său asupra diferitelor aspecte ale societății moderne.
Warner Communications Inc. | |
![]() Logo-ul Warner Communications, proiectat de Saul Bass și poreclit "Big W", folosit din 1972 până în 1990. Din 2004, W-ul stilizat este folosit de Warner Music Group, care nu mai este parte din ceea ce acum este Warner Bros. Discovery. | |
Tip | Publică |
---|---|
Simbol bursier | NYSE: WCI |
Soartă | Fuzionată cu Time Inc. să formeze Time Warner |
Predecesor | Kinney Services Inc. |
Succesor | WarnerMedia |
Fondată | februarie 10, 1972 |
Fondator(i) | Steve Ross |
Desființată | ianuarie 10, 1990 |
Țara | Statele Unite |
Sediu | New York City |
Industrie | Divertisment |
Profit brut | ▼ 7,965 de miliarde de $ (1986) |
Angajați | 26 300 (1985) |
Filiale | |
Prezență online | |
Modifică date / text ![]() |
Warner Communications Inc. a fost o companie americană de divertisment fondată în anul 1972 de Steve Ross.[1] Compania a evoluat de la un studio de film până la un gigant media.[2]
În ianuarie 1990, Warner Communications a fuzionat cu Time Inc., formând compania Time Warner.[3]
Pe 10 februarie 1972, activele de divertisment ale Kinney National Company s-au reîncorporat ca Warner Communications datorită unui scandal financial implicând fixarea prețurilor în operațiunile sale de parcare.[4] Warner Communications a servit drept compania părinte a Warner Bros. Pictures, Warner Music Group (WMG), Warner Books și Warner Cable în timpul anilor 1970 și 1980. Ea a mai deținut și DC Comics și revista Mad. Divizia europeană de publicație, care a produs reviste și benzi desenate, a fost cunoscută ca Williams Publishing; datorită unei achiziții anterioare (de la Gilberton World-Wide Publications),[5] a avut brațe de limbă europeană în Regatul Unit,[6] Danemarca,[7] Finlanda,[8] Franța,[9] Germania,[10] Italia,[11] Țările de Jos,[12] Norvegia,[13] și Suedia.[14] Majoritatea acestor edituri au fost vândute în jurul anului 1979.
Compania a realizat o mulțime de achiziții ulterioare. În 1979, Warner a format un parteneriat cu compania de carduri de credit American Express numit Warner-Amex Satellite Entertainment. Această companie a deținut canale prin cablu precum MTV, Nickelodeon, The Movie Channel și VH1 (care a fost lansat în 1985 în spațiul de canal părăsit de Cable Music Channel al Turner). Warner a cumpărat jumătatea lui American Express în 1984 și a vândut afacerea anul următor la iterația originală a Viacom, care a redenumit-o MTV Networks (cunoscută acum ca Paramount Media Networks). În 1982, Warner a cumpărat Popular Library de la CBS Publications.[15]
La mijlocul până la sfârșitul anilor 1980, Warner a început să înfrunte dificultăți financiare. Din 1976 până în 1984, Warner Communications a deținut Atari, Inc., dar a suferit pierderi substanțiale datorită prăbușirii pieței jocurilor video din 1983, și a desprins-o în 1984.[16] Profitând de situația financiară a Warner Communications, Time Inc. a anunțat pe 4 martie 1989 că cele două companii o să fuzioneze.[17]
În timpul verii lui 1989, Paramount Communications (atunci Gulf+Western) a lansat o ofertă ostilă de 12,2 miliarde de $ să achiziționeze Time Inc. într-o încercare de a opri un acord de fuziune de schimb de acțiuni între Time Inc. și Warner Communications.[18] Time Inc. și-a ridicat oferta la 14,9 miliarde de $ în numerar și stoc. Paramount a răspuns prin depunerea unui proces la o instanță din Delaware pentru a bloca fuziunea Time Warner. Instanța a decis de două ori în favoarea Time Inc., forțând Paramount să renunțe atât la achiziția Time Inc. cât și la proces, și permițând celor două companii să fuzioneze, care a fost completată pe 10 ianuarie 1990.[19]