Evoluia dealului



Toate cunoștințele pe care oamenii le-au acumulat de-a lungul secolelor despre Evoluia dealului sunt acum disponibile pe internet, iar noi le-am compilat și le-am aranjat pentru dumneavoastră în cel mai accesibil mod posibil. Dorim să puteți accesa rapid și eficient tot ceea ce doriți să știți despre Evoluia dealului, ca experiența dumneavoastră să fie plăcută și să simțiți că ați găsit cu adevărat informațiile pe care le căutați despre Evoluia dealului.

Pentru a ne atinge scopurile ne-am străduit nu numai să obținem cele mai actualizate, ușor de înțeles și veridice informații despre Evoluia dealului, dar am avut grijă ca designul, lizibilitatea, viteza de încărcare și ușurința de utilizare a paginii să fie cât mai plăcute, astfel încât să vă puteți concentra asupra esențialului, cunoscând toate datele și informațiile disponibile despre Evoluia dealului, fără să vă faceți griji pentru nimic altceva, noi ne-am ocupat deja de asta pentru dumneavoastră. Sperăm că ne-am atins scopul și că ați găsit informațiile pe care le căutați despre Evoluia dealului. Așadar, vă urăm bun venit și vă încurajăm să vă bucurați în continuare de experiența de utilizare a scientiaro.com .

Evoluia versanilor reprezint schimbrile de-a lungul timpului în ratele de eroziune , stilurile de eroziune i forma versanilor dealurilor i munilor.

Modele conceptuale

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, trei modele de evoluie a versanilor au fost larg rspândite: declinul pantei, înlocuirea pantei i retragerea paralel a pantei. Pân în anii 1950, modelele de evoluie ale versanilor au fost centrale în geomorfologie . Înelegerea modern este c evoluia pantelor este mult mai complex decât presupun modelele clasice de declin, înlocuire i retragere.

Declinul pantei

Declinul pantei a fost propus de William Morris Davis în ciclul su de teoria eroziunii . Acesta const într-o scdere treptat a unghiului de pant pe msur ce incizia fluxului încetinete. Acest lucru este însoit pe msur ce pantele devin mai blânde pe care le acumuleaz cu regolit cu granulaie fin care provine din intemperii .

Înlocuirea pantei

Înlocuirea pantei propus mai întâi de Walther Penck provocând ideile lui Davis cu privire la dezvoltarea pantei. Înlocuirea pantei descrie o evoluie a pantei care este asociat cu rate sczute de eroziune total ( denudare ). Începe cu o aplatizare a pantei celei mai de jos, care se propag în sus i înapoi, fcând ca panta de sus s se retrag i s-i micoreze unghiul, în timp ce rmâne mai abrupt decât poriunile inferioare.

Retragere în pant paralel

Pante vor evolua prin retragere paralel atunci când rezistena unei mase de roc a pantei rmâne constant i resturile bazale, precum talusul , sunt îndeprtate continuu. În realitate, îns, o astfel de rezisten uniform a rocii este rar. Rezistena rocii este legat de intemperii i de intemperiile climatice, astfel încât pe distane mari sau pe perioade lungi de timp retragerea pantei este puin probabil s rmân complet paralel în absena unui control structural care poate menine retragerea paralel. Totui, un astfel de control structural se gsete adesea în zone în care straturile dure orizontale de bazalt sau roci sedimentare dure se afl deasupra rocilor mai moi. Pante influenate de controlul structural al unei roci durabile cu capac au tendina de a înceta s evolueze prin retragere paralel numai dup ce straturile dure suprapuse care acoper roca mai moale au fost complet erodate.

Panta paralel i retragerea scarpelor , dei propuse de primii geomorfologi, au fost susinute în special de Lester Charles King . King a considerat retragerea scarpelor i coalescena frontoanelor în pediplanuri un proces dominant pe tot globul. Mai mult, el a susinut c declinul pantei a fost un caz special de dezvoltare a pantei, observat doar în roci foarte slabe care nu puteau menine o scarp . Pante care sunt pante ascendente convexe i pante descendente concave i nu au fa liber au fost considerate de King ca fiind o form care a devenit obinuit la sfâritul teriarului . King a susinut c acesta a fost rezultatul unei splri de suprafa cu aciune mai lent cauzate de covoare de iarb care, la rândul lor, ar fi dus la o fluare relativ mai mare a solului .

Activitate inegal

Noiunea c pante într-o zon nu se dezvolt în acelai timp este cunoscut sub numele de activitate inegal. Colin Hayter Crick , care a inventat termenul, a propus c activitatea inegal poate fi reglementat prin îndeprtarea resturilor de la baza versanilor. În urma acestui gând, eroziunea de ctre mare i migraia cursului lateral sunt de prim importan, deoarece aceste procese sunt eficiente în îndeprtarea resturilor. Activitatea inegal implic, de asemenea, c exist mari diferene între eroziunea râului lâng canalele de râu i zonele montane aparent neschimbate, i între apele de izolare cu eroziune limitat i cursurile mai active i medii i inferioare ale râurilor. Din aceasta se deriv faptul c peisajele i versanii cu eroziune a râului limitat pot fi, în multe cazuri, considerate stagnante în evoluia lor.

Modele numerice

Contrar modelelor conceptuale timpurii care încearc s prezic panta, se formeaz un numr de modele numerice de eroziune care se concentreaz pe descrierea a ceea ce se întâmpl la un moment dat i nu sunt preocupai de schimbrile de form.

Ratele medii de eroziune pentru o pant au fost estimate utilizând modele numerice. Folosind ecuaia de transfer de cldur a lui Fourier ca ablon WEH Culling a argumentat c fluxul de mas pe gradientul de înlime al unei pante ar putea fi descris într-un mod similar ca:

Ecuaia (1) q = Kz

În partea stâng este fluxul de sedimente, care este volumul masei care trece de o linie de fiecare dat (L 3 / LT). K este o constant de vitez (L 2 / T) i z gradientul sau diferena de înlime dintre dou puncte la o pant împrit la distana lor orizontal. Acest model implic fluxuri de sedimente care pot fi estimate din unghiurile de pant ( z ). Acest lucru s-a dovedit a fi adevrat pentru pante cu unghi mic. Pentru pante mai abrupte nu este posibil s se deduc fluxurile de sedimente. Pentru a aborda aceast realitate, se poate aplica urmtorul model pentru pante cu unghi mare:

Ecuaia (2) q = Kz/1 - (| z | / S c ) 2

S c reprezint aici gradientul critic pe care fug eroziunea i fluxurile de sedimente. Acest model arat c atunci când z este departe de S c se comport ca ecuaia 1. Dimpotriv, atunci când z se apropie de S c ratele de eroziune devin extrem de ridicate. Aceast ultim caracteristic poate reprezenta comportamentul alunecrilor de teren pe teren abrupt.

La rate de eroziune sczute , incizia crescut a râului sau râului poate face ca pantele uoare s evolueze în forme convexe. Formele convexe pot reflecta astfel indirect creterea accelerat a crustei i incizia râului asociat. Dup cum se arat în ecuaia 2, unghiul pantelor abrupte se modific foarte puin chiar i la creteri foarte mari ale ratelor de eroziune, ceea ce înseamn c nu este posibil s se deduc ratele de eroziune din topografie în pante abrupte, altele decât sugerarea c acestea sunt mult mai mari decât pentru pante cu unghi mai mic.

Dealuri parabolice

Începând cu lucrrile lui Grove Karl Gilbert (1909) i William Morris Davis (1892), dealurile convexe sau parabolice acoperite de sol au fost considerate de mult timp pentru a reflecta condiiile de echilibru în starea de echilibru ale produciei de sol i eroziunea solului . Spre deosebire de ceea ce ar trebui s implice un echilibru între funciile ratelor de eroziune descrise mai sus i funcia de producere a solului, adâncimea solului poate varia considerabil pe dealurile parabolice, ca urmare a degradrii rocilor de baz stocastice în sol. Aceasta înseamn c ratele de formare a solului ateptate din funcia de producie a solului ar putea varia foarte mult într-un peisaj în echilibru geomorf.

Dealurile convexe sunt adesea asociate cu torsii . Modelarea numeric indic faptul c, în setrile periglaciare, se pot forma vârfuri de deal convexe cu unghi mic, în cel puin milioane de ani. Pe parcursul evoluiei acestor pante, pante iniiale mai abrupte sunt calculate pentru a duce la formarea a numeroi tori în cursul coborârii i lrgirii zonei convexe. Prezena a numeroi tori ar indica astfel c peisajul original era mai abrupt i nu mai plat decât peisajul actual.

Note

Referine

Bibliografie
  • Chorley, Richard J .; Beckinsale, Robert P .; Dunn, Antony J. (2005) [1973]. Capitolul douzeci i doi. Istoria studiului formelor de relief . Volumul doi. Biblioteca electronic Taylor & Francis. |volume=are text suplimentar ( ajutor )
  • Hugget, Richard John (2011) [2002]. Evoluia peisajului: geomorfologie pe termen lung. Fundamentele Geomorfologiei (ed. A III-a). Routledge. ISBN 978-0-203-86008-3.

Opiniones de nuestros usuarios

Sorin Oprea

Postare grozavă despre Evoluia dealului.

Liviu Ciocan

În această postare despre Evoluia dealului am învățat lucruri pe care nu le știam, așa că pot să mă culc acum.

Jozsef Dan

A trecut ceva timp de când nu am văzut un articol despre Evoluia dealului scris într-un mod atât de didactic. Îmi place.

Lacramioara Roman

Am fost încântat să găsesc acest articol pe Evoluia dealului.