Ottoia
Toate cunoștințele pe care oamenii le-au acumulat de-a lungul secolelor despre Ottoia sunt acum disponibile pe internet, iar noi le-am compilat și le-am aranjat pentru dumneavoastră în cel mai accesibil mod posibil. Dorim să puteți accesa rapid și eficient tot ceea ce doriți să știți despre Ottoia, ca experiența dumneavoastră să fie plăcută și să simțiți că ați găsit cu adevărat informațiile pe care le căutați despre Ottoia.
Pentru a ne atinge scopurile ne-am străduit nu numai să obținem cele mai actualizate, ușor de înțeles și veridice informații despre Ottoia, dar am avut grijă ca designul, lizibilitatea, viteza de încărcare și ușurința de utilizare a paginii să fie cât mai plăcute, astfel încât să vă puteți concentra asupra esențialului, cunoscând toate datele și informațiile disponibile despre Ottoia, fără să vă faceți griji pentru nimic altceva, noi ne-am ocupat deja de asta pentru dumneavoastră. Sperăm că ne-am atins scopul și că ați găsit informațiile pe care le căutați despre Ottoia. Așadar, vă urăm bun venit și vă încurajăm să vă bucurați în continuare de experiența de utilizare a scientiaro.com .
|
Ottoia |
|
|---|---|
|
|
| Reconstrucia Ottoiei . | |
|
|
| Poriunea anterioar a Ottoiei , ilustrând anularea i proboscida eversibil. De la Smith i colab . (2015) | |
Clasificare tiinific 
|
|
| Regatul: | Animalia |
| Grup de tulpini : | Priapulida () |
| Familie: |
Ottoiidae Walcott, 1911 |
| Gen: |
Ottoia Walcott, 1911 |
| Specii | |
|
|
Ottoia este unvierme arheopriapulid din grupul stem, cunoscut dinfosilele cambriene . Dei viermii asemntori priapulidelor din diferite depozite cambriene sunt adesea referite la Ottoia din motive false, singurelemacrofosile Ottoia clareprovin din istul Burgess din Columbia Britanic , care a fost depus acum 508 milioane de ani . Microfosilele extind recordul de Ottoia în întregul bazin sedimentar din vestul Canadei , de la mijlocul pân la sfâritul Cambrianului. Câteva descoperiri de fosile sunt cunoscute i din China.
Morfologie
Exemplarele Ottoia au în medie 8 cm lungime. Atât lungimea, cât i limea prezint variaii cu contracia; exemplarele mai scurte fiind deseori mai late decât cele mai lungi. Proboscisul caracteristic al priapulidelor este prezent în partea anterioar , ataat de trunchiul animalului, urmat de bursa din partea posterioar. Corpul organismului este simetric bilateral, cu toate acestea, anterior prezint simetrie radial extern. La fel ca i alte nevertebrate moderne, o cuticul restricioneaz dimensiunea i protejeaz animalul.
Trunchiul gzduiete organele interne ale organismului, împrite în aptezeci pân la o sut de anulaii la distane variate, în funcie de curbur i contracie. Partea posterioar prezint o serie de cârlige, care acionau probabil ca ancore în timpul vizuinrii. Muchii susin animalul i retrag bursa i proboscisul. Un intestin care duce de la anusul din burs la gura din proboscis trece prin cavitatea corpului spaios a trunchiului, iar o concentraie de muchi intestinali îndeplinete funcia de gizzard . O coard nervoas curge pe lungimea organismului. Pe lâng celelalte organe, este posibil ca Ottoia s conin în trunchi organe urogenitale. Nu exist dovezi ale unui organ respirator, dei bursa ar fi putut îndeplini acest scop.
Proboscisul învechit al lui Ottoia poart o armtur de dini i cârlige. Morfologia detaliat a acestor elemente distinge cele dou specii descrise, O. tricuspida i O. prolifica . La baza faringelui, separat de dini printr-o regiune neînarmat, se afl un inel de spini. În spatele acestuia, în partea din fa a trunchiului, se afl o serie de cârlige i spini, dispui într-un model de quincunx, precum cele cinci puncte de pe un domino sau matri .
Ecologie
Ottoia a fost o vizuin care a vânat prada cu proboscida sa eversibil. De asemenea, se pare c a scpat de organisme moarte, cum ar fi artropodul Sidneyia .
Spinele de pe proboscisul Ottoia au fost interpretate ca dini folosii pentru capturarea przii. Modul su de via este incert, dar se crede c a fost o vizuin activ, care se deplasa prin sediment dup prad i se crede c a trit într-o vizuin în form de U pe care a construit-o în substrat. Din acel loc de relativ siguran, ar putea s-i extind proboscida în cutarea przii. Coninutul intestinal arat c acest vierme a fost un prdtor , de multe ori srbtorind pe hialitidul Haplophrentis (un animal decojit asemntor cu molutele), în general le-a înghiit în primul rând. Acestea prezint, de asemenea, dovezi ale canibalismului , care este comun în priapulidele de astzi.
Conservare
Datorit obiceiului su de via de jos i a amplasrii sitului Burgess Shale la poalele unui recif înalt de calcar, se poate presupune c imobilitatea relativ a lui Ottoia l-a pus în pericol de a fi dus i / sau îngropat de orice avalan de noroi subacvatic din vârful stâncii. Acest lucru poate explica de ce rmâne unul dintre exemplarele mai abundente ale faunei de schist Burgess.
Distribuie
Cel puin 1000 de exemplare ale lui Burgess Shale sunt cunoscute doar în coleciile UNSM, pe lâng coleciile de ROM i sute de exemplare în alt parte. 677 de exemplare de Ottoia sunt cunoscute din patul filopodului mare , unde cuprind 1,29% din comunitate.
Ottoia a fost, de asemenea, raportat din depozitele din Cambrianul Mijlociu din Utah i Spania, Nevada i din alte localiti. Cu toate acestea, aceste rapoarte sunt nesigure, iar singurele macrofosile Ottoia verificabile sunt anunate chiar de la istul Burgess.
Microfosilele corespunztoare dinilor Ottoia au totui o distribuie mult mai larg i se gsesc în întregul bazin sedimentar din Canada de Vest.
Referine
linkuri externe
- Ottoia prolific . Galeria fosilului Burgess Shale . Muzeul virtual al Canadei. 2011.
- Ottoia prolifica (Un vierme priapulid) de la Smithsonian Institution.
- Ottoia prolific de la Hooper Virtual Paleontological Museum (HVPM)