Xi Jinping

Acesta este un nume chinezesc; numele de familie este Xi.
Xi Jinping
Date personale
Nume la naștere习近平 Modificați la Wikidata
Născut15 iunie 1953 (70 de ani) Modificați la Wikidata
Beijing, Republica Populară Chineză Modificați la Wikidata
PărințiXi Zhongxun]
Qi Xin] Modificați la Wikidata
Frați și suroriXi Heping]
Xi Qianping]
Xi Zhengning]
Qi Qiaoqiao]
Qi An'an]
Xi Yuanping] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPeng Liyuan] (din 1 septembrie 1987)
Ke Lingling] (1979–1982) Modificați la Wikidata
CopiiXi Mingze] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Populară Chineză Modificați la Wikidata
Ocupațieom de stat
politician Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBeijing Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba mandarină
limba chineză Modificați la Wikidata
Președinte al Republicii Populare Chineze Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
14 martie 2013
Precedat deHu Jintao
Chairman of Central Military Commission of People's Republic of China Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
14 martie 2013
Secretarul general al Partidului Comunist din China Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
15 noiembrie 2012
Precedat deHu Jintao
Chairman of the Central Military Commission of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
15 noiembrie 2012
Precedat deHu Jintao
Vicepreședinte al Republicii Populare Chineze Modificați la Wikidata
În funcție
15 martie 2008 – 14 martie 2013
Precedat deZeng Qinghong]
Succedat deLi Yuanchao]
President of the Central Party School of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
În funcție
22 decembrie 2007 – 15 ianuarie 2013
Precedat deZeng Qinghong]
Succedat deLiu Yunshan]
First Secretary of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
În funcție
22 octombrie 2007 – 15 noiembrie 2012
Precedat deZeng Qinghong]
Succedat deLiu Yunshan]
member of the Politburo Standing Committee of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
22 octombrie 2007
member of the Politburo of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
22 octombrie 2007
Secretary of the Shanghai Committee of the Chinese Communist Party Modificați la Wikidata
În funcție
martie 2007 – octombrie 2007
Precedat deHan Zheng]
Succedat deYu Zhengsheng]
Governor of Fujian Modificați la Wikidata
În funcție
august 1999 – octombrie 2002
Precedat deHe Guoqiang]
Succedat deLu Zhangong]
Membru al Congresului Național al Poporului Modificați la Wikidata
Legislatură13th National People's Congress], 12th National People's Congress], 11th National People's Congress], 10th National People's Congress], 9th National People's Congress]
Viceprimar în Xiamen] Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Sfântului Andrei de la Vladimir Putin (4 iulie 2017)
Ordinul Republicii Serbia​ (18 iunie 2016)
Ordinul Leopold în grad de mare colan​ (30 martie 2014)
Ordinul Liberatorului General San Martín​ (2 decembrie 2018)
Ordinul José Marti​ (22 iulie 2014)
Nishan-e-Pakistan​ (21 aprilie 2015)
Ordinul lui Abdulaziz al Saud​ (19 ianuarie 2016)
Ordinul Olimpic de Aur​ (19 noiembrie 2013)
Cheia de Aur a Madridului​ (28 noiembrie 2018)
...mai multe...
Partid politicPCC (din ianuarie 1974)
Alma materUniversitatea Tsinghua (licență​ în Inginerie chimică, 1979)
Beijing Bayi School]
Beijing 101 Middle School]
Semnătură
Prezență online
pagină Facebook
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Xi Jinping (pronunție AFI: ; chineză simplificată: 习近平; chineză tradițională: 習近平; pinyin: Xí Jìnpíng; n. 15 iunie 1953, Beijing, Republica Populară Chineză) este un politician din Republica Populară Chineză, cel mai recent lider chinez, ales la 15 noiembrie 2012 în tripla funcție de secretar general al Partidului Comunist Chinez, vicepreședinte al Republicii Populare Chineze și președinte al Comisiei Militare Centrale. Începând cu 14 martie 2013 a fost ales președinte al Republicii Populare Chineze.

În 2011 era prim-secretar al Secretariatului Partidului Comunist Chinez, vicepreședinte al Chinei și vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale a Republicii Populare Chineze, rector al Școlii Centrale de Partid și numărul 6 în Comitetul Politic Executiv al PCC.

Fiu al veteranului comunist Xi Zhongxun, Xi Jinping a avut la începutul carierei politice funcții de conducere în special în provincia Fujian, după care a fost numit prim-secretar de partid în provincia Zhejiang. Ulterior, când Chen Liangyu a fost dat afară din funcție, a preluat funcția de prim-secretar de partid la Shanghai. Cunoscut pentru politica sa oarecum liberală, atitudine dură față de corupție și vederi deschise referitoare la reformele politice și economice, combinația de posturi îl fac un urmaș probabil al actualului secretar general și președinte Hu Jintao și conducătorul celei de-a cincea generații de conducători chinezi.

Biografie

Copilăria și tinerețea

Xi Jinping s-a născut pe data de 15 iunie 1953 la Beijing, familia trăgându-se din districtul administrativ Fuping, regiunea Shaanxi. Este fiul cel mai tânăr al lui Xi Zhongxun, unul dintre fondatorii mișcării de gherilă comuniste din provincia Shaanxi din nordul Chinei, devenit ulterior vice-prim-ministru. În timpul Revoluției Culturale, când Xi avea 10 ani, tatăl lui a fost persecutat, fiind trimis să lucreze la o fabrică din Luoyang, iar în 1968 a fost închis. Lipsit de protecția tatălui, în 1969 Xi a fost trimis să lucreze în satul Liangjiahe din districtul administrativ Yanchuan (Shaanxi). Wikipdia engleză relatează că în anii grei a locuit și într-o chilie în munte. Mai târziu a devenit secretarul de partid al echipei de producție.

Există unele neclarități referitoare la studiile sale, deoarece se crede că ar fi intrat la facultate fără să fi terminat liceul, și că ar fi primit doctoratul fără să-și fi luat mai întâi masteratul. Din 1979 până în 1982 a fost secretar al subordonatului tatălui său anterior Geng Biao, pe atunci vice-premier al Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze și secretar-general al Comisiei Militare Centrale.

Ascensiunea

Xi a intrat în rândurile Uniunii Tineretului Comunist Chinez în 1971 și în Partidul Comunist Chinez în 1974. În 1982 a fost trimis în districtul administrativ Zhengding din regiunea Hebei ca secretar de partid. Xi a lucrat în 4 provincii: Shaanxi, Hebei, Fujian și Zhejiang.

Xi a ocupat poziții de conducere în comitetul de partid municipal din Fuzhou, și a devenit rector al Școlii de Partid din Fuzhou în 1990. În 1999 a fost promovat în postul de viceguvernator al provinciei Fujian, iar un an mai târziu a devenit guvernator. Acolo a făcut eforturi de a atrage investiții din Taiwan și a încurajat economia de piață. În februarie 2000 a fost chemat împreună cu secretarul de partid al provinciei, Chen Mingyi, în fața celor 4 membri ai Comitetului Politic Executiv- secretarul-general și președintele Jiang Zemin, premierul Zhu Rongji, vicepreședintele Hu Jintao, șeful Comisiei de disciplină de partid Wei Jianxing să dea explicații referitoare la Scandalul Yuanhua.

În 2002 Xi a fost numit în funcții de răspundere în provincia Zhejiang, devenind apoi secretar de partid al provinciei, după ce a fost guvernor interim timp de mai multe luni. Xi a devenit apoi membru supleant al celui de al XV-lea Comitet Central al PCC și membru plin al celui de al XVI-lea Comitet Central. În provincia Zhejiang a avut o atitudine intransigentă față de corupție, fapt care a atras atenția liderilor chinezi.

Ca urmare a demiterii secretarului de partid Chen Liangyu din Shanghai în septembrie 2006 ca urmare a unui scandal legat de pensiile sociale, Xi a fost numit în locul lui în martie 2007.

Membru al Comitetului Politic Executiv și vicepreședinte

Xi Jinping dând mâna cu George W. Bush.

Numirea lui Xi în postul de secretar de partid la Shanghai a fost interpretată ca un prim pas în cariera sa ca unul dintre liderii celei de a cincea generații de conducători chinezi. Acest lucru a fost subliniat de numirea sa ca unul din cei 9 membri ai Comitetului Politic Executiv al PCC la cel de-al XVII-lea Congres al PCC din octombrie 2007. La 15 martie 2008, cu ocazia celui de-al XI-lea Congres Național Popular, Xi a fost ales ca vicepreședinte Republicii Populare Chineze.

De asemenea, a fost numit rector al Școlii Centrale de Partid, institutul de educație ideologică a PCC. După cutremurul din Sichuan, Xi a vizitat regiunile afectate în Shaanxi și Gansu. După terminarea Jocurilor Olimpice din Beijing din 2008, Xi a fost numit în postul de președinte al comitetului pentru cea de-a 60-a aniversare a întemeierii Republicii Populare Chineze.

Vizite

Prima vizită în străinătate după numirea sa în postul de vicepreședinte a avut loc în Coreea de Nord, Mongolia, Arabia Saudită, Qatar și Yemen de la 17 la 25 iunie 2008. În februarie 2009, în calitatea sa de vicepreședinte al RPC, a vizitat America Latină: Mexico, Jamaica, Columbia, Venezuela și Brazilia.

De la 7 la 21 octombrie 2009 Xi a vizitat Belgia, Germania, Bulgaria, Ungaria și România. Xi a vizitat Japonia, Coreea de Sud, Cambodia și Myanmar de la 14 la 22 decembrie 2009.

Viitorul politic

Pe lista Time 100 pentru 2009, Xi a fost numit unul dintre cei mai influenți oameni din lume.

Revista britanică New Statesman l-a clasat pe Xi Jinping pe locul 4 în rândul celor mai influente persoane din lume pe anul 2010 ("The World's 50 Most Influential Figures 2010").

La 18 octombrie 2010 Xi a fost numit vicepreședinte al Comisiei Militare Centrale a PCC, un post pe care l-a avut și Hu Jintao în 1999 înainte de a deveni secretar-general al PCC.

La 15 noiembrie 2012 a fost numit în funcția de secretar-general al Partidului Comunist Chinez și președinte al Comisiei Militare Centrale a PCC.

Familia

Xi s-a recăsătorit cu cântăreața de muzică populară a armatei Peng Liyuan (彭丽媛) în 1987. Peng Liyuan a fost mai cunoscută publicului decât Xi înainte ca acesta să ocupe funcții la nivel național. Au împreună o fiică numită Xi Mingze (习明泽), poreclită Xiao Muzi (小木子), care s-a înscris la Universitatea americană Harvard în toamna anului 2010 sub pseudonim.

Peng l-a descris ca fiind cumpătat, sârguincios și pragmatic.

Note

  1. ^ a b „中国共产党第十八届中央委员会第一次全体会议公报”, XinhuaNet (în chineză), Xinhua News Agency, 15 noiembrie 2012 
  2. ^ http://www.xinhuanet.com//politics/leaders/2017-10/25/c_1121856289.htm, accesat în 20 februarie 2023  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Xi Jinping, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în 9 octombrie 2017 
  4. ^ „Xi Jinping”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014 
  5. ^ Xi Jinping began career as cadre in rural Hebei (în engleză), South China Morning Post], 23 octombrie 2012, accesat în 23 august 2014 
  6. ^ Xi Jinping Millionaire Relations Reveal Fortunes of Elite (în engleză), Bloomberg News], 29 iunie 2012, accesat în 24 august 2014 
  7. ^ Xi Jinping's mother praises father's influence on their children in article (în engleză), South China Morning Post], 19 octombrie 2013, accesat în 23 august 2014 
  8. ^ Xi Jinping Millionaire Relations Reveal Fortunes of Elite (în engleză), Bloomberg News], 29 iunie 2012, accesat în 24 august 2014 
  9. ^ Xi Jinping’s brother marks 100th birthday of father in Gansu (în engleză), South China Morning Post], 10 octombrie 2013, accesat în 23 august 2014 
  10. ^ Xi Jinping put work first and missed birth of daughter (în engleză), South China Morning Post], 24 octombrie 2012, accesat în 19 august 2014 
  11. ^ a b China's Peng Liyuan a First Lady in more ways than one (în engleză), The Straits Times, 24 martie 2014, accesat în 19 august 2014 
  12. ^ Xi Jinping: From 'sent-down youth' to China's top (în engleză), CNN.com, 9 noiembrie 2012 
  13. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  14. ^ by Jonathan Ansfield (22 decembrie 2007). „Xi Jinping: China's New Boss And The 'L' Word”. Newsweek. Arhivat din original la 15 ianuarie 2010. Accesat în 20 octombrie 2010. 
  15. ^ „deckblatt-ca-data sup-form.pdf” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 17 februarie 2012. Accesat în 20 octombrie 2010. 
  16. ^ „Power Players: Xi Jinping”. Apac2020.the-diplomat.com. Accesat în 20 octombrie 2010. 
  17. ^ Xiao Yu, Fujian leaders face Beijing top brass, South China Morning Post, 2000 Feb 18
  18. ^ "Hu Jintao reelected Chinese president", Xinhua (China Daily), 15 March 2008.
  19. ^ „Vice-President Xi Jinping to Visit DPRK, Mongolia, Saudi Arabia, Qatar and Yemen”. Mfa.gov.cn. 5 iunie 2008. Accesat în 20 octombrie 2010. 
  20. ^ „Vice President Xi Jinping to visit Belgium, Germany, Bulgaria, Hungary and Romania and attend Europalia Chinese Art Festival and China's Guest-of-Honor Activities in Frankfurt Book Fair”. Mfa.gov.cn. 10 octombrie 2009. Accesat în 20 octombrie 2010. 
  21. ^ http://home.kyodo.co.jp/modules/fstStory/index.php?storyid=475518
  22. ^ „The 2009 Time 100”. Time. 30 aprilie 2009. Arhivat din original la 28 martie 2012. Accesat în 28 ianuarie 2011. 
  23. ^ „4. Xi Jinping - 50 People Who Matter 2010”. New Statesman. UK. Accesat în 4 octombrie 2010. 
  24. ^ Demick, Barbara (19 octombrie 2010). „Xi Jinping on track to become China's next president”. Los Angeles Times. Accesat în 19 octombrie 2010. 
  25. ^ Sainsbury, Michael (19 octombrie 2010). „China vice-president Xi Jinping one step from the top job”. The Australian. Accesat în 19 octombrie 2010. 
  26. ^ Tsang, Steve (18 octombrie 2010). „China's succession 'arrangement'”. BBC News. Accesat în 19 octombrie 2010. 
  27. ^ Fang, Yang (18 octombrie 2010). „Xi Jinping appointed vice-chairman of Central Military Commission”. Xinhua News Agency. Accesat în 19 octombrie 2010. 
  28. ^ Magnier, Mark (23 octombrie 2007). „China's 'fifth generation' of leaders reflects nation's shifts”. Los Angeles Times. Accesat în 21 decembrie 2009. 
  29. ^ „习近平 彭丽媛：携手19年 家有小女习明泽(translation:Xi Jinping and Peng Liyuan: tied the knot for 19 years, had bred a daughter named Xi Mingze)” (în zh). Xinhua News Agency. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
  30. ^ Liu, Melinda (18 ianuarie 2011). „Can't we just be friends?”. Newsweek. Accesat în 19 ianuarie 2011. 
  31. ^ . BBC News http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/in_depth/china_politics/leadership/html/6.stm.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie

Legături externe


Control de autoritate