1620 Geographos

Acest articol va aborda problema 1620 Geographos, care reprezintă o problemă foarte importantă astăzi. De la origini și până la relevanța sa astăzi, 1620 Geographos a fost subiect de dezbatere și analiză în diverse domenii. De-a lungul istoriei, 1620 Geographos a jucat un rol crucial în societate, afectând direct sau indirect viața a milioane de oameni din întreaga lume. În acest sens, este esențial să înțelegem în profunzime impactul și relevanța acestuia, precum și implicațiile pe care le presupune pentru prezent și viitor. Printr-o analiză exhaustivă, căutăm să facem lumină asupra diferitelor aspecte legate de 1620 Geographos, oferind cititorului o viziune cuprinzătoare și detaliată asupra acestui subiect foarte relevant.

1620 Geographos

Model 3D al lui Geographos bazat pe curba de lumină
Descoperire[1]
Descoperit deA. G. Wilson
R. Minkowski
Loc descoperireObservatorul Palomar
Dată descoperire14 septembrie 1951
Denumiri
Denumire MPC(1620) Geographos
Pronunție/dʒe.o'gra.fos/
Denumit după
National Geographic Society[2]
Nume alternative
1951 RA · 1983 CY3
Apollo · NEO · PHA[1][3]
Caracteristicile orbitei[1]
Epocă 4 septembrie 2017 JD 2458000.5
Parametru de incertitudine 0
Arc de observare65.37 ani (23,875 zile)
Earliest precovery date31 august 1951
Afeliu1.6629 UA
Periheliu0.8276 UA
1.2453 UA
Excentricitate0.3354
Perioadă orbitală
1.39 ani (508 zile)
246.00°
0° 42m 33.48s / zi
Înclinație13.337°
337.20°
276.90°
MOID Terra0.0301 AU · 11.7 Distanțe lunare
Caracteristici fizice
Dimensiuni(5.0×2.0×2.1) ± 0.15 km[4]
Diametrul mediu
1.77±0.1 km[5]
1.87±0.05 km[6]
1.96±0.06 km[7]
2.5 km[8][9]
2.56±0.15 km[4]
5.2220±0.0003 h[10]
5.22204±0.00007 h[a]
5.22229±0.00004 h[11]
5.223±0.003 h[12]
5.223±0.005 h[13]
5.223 h[14]
5.223326 h[15][16]
5.223327 h[4]
5.223328 h[17][18]
5.224±0.007 h[19]
0.26[8][9]
0.290±0.038[6]
0.29±0.04[6]
0.32±0.04[7]
0.3258±0.051[5]
Tholen = S[1]
SMASS = S[1][8] · S[20]
B–V = 0.862[1]
B–V = 0.896±0.009[20]
U–B = 0.471[1]
V–R = 0.462±0.005[20]
V–I = 0.816±0.006[20]
Magnitudinea absolută (H)
15.09[8][9] · 15.41[7] · 15.55±0.37[21] · 15.6[1][5][6]

1620 Geographos (/dʒe.o'gra.fos/), denumirea provizorie 1951 RA, este un asteroid foarte alungit, pietros, un obiect apropiat de Pământ și un asteroid potențial periculos din grupul Apollo, cu un diametru mediu de aproximativ 2,5 kilometri (1,6 mi). A fost descoperit pe 14 septembrie 1951 de astronomii Albert George Wilson și Rudolph Minkowski la Observatorul Palomar din California, Statele Unite.[3] Asteroidul a fost numit în onoarea National Geographic Society.[2]

Orbită și clasificare

Animație a orbitei lui 1620 Geographos 2010-2020  Soarele ·   Venus ·   Pământul ·   Marte ·   1620 Geographos

Geographos orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 0,8–1,7 AU o dată la 1 an și 5 luni (508 zile). Orbita sa are o excentricitate de 0,34 și o înclinație de 13° față de ecliptică.[1] Orbita sa este bine determinată pentru următoarele câteva sute de ani. Datorită excentricității sale mari, Geographos este, de asemenea, un asteroid care traversează orbita lui Marte. Arcul de observare al corpului începe la Palomar, cu două săptămâni înainte de observarea oficială a descoperirii sale.[3]

Apropieri mari

Fiind un asteroid potențial periculos, Geographos are o distanță minimă de intersecție orbitală (MOID) cu Pământul mai mică de 0,05 AU și un diametru mai mare de 150 de metri. Distanța Pământ-MOID este în prezent 0,0301 UA, care se traduce în 11,7 distante lunare.[1] În 1994, Geographos și-a făcut cea mai mare apropiere cu Pământul în două secole la 5,0 Gm - care nu va fi întrecută până în 2586.[22]

Misiunea eșuată Clementine

Geographos urma să fie explorat de misiunea Clementine a SUA, care a fost lansată în ianuarie 1994. Cu toate acestea, o defecțiune a navei spațiale a pus capăt misiunii înainte ca aceasta să se poată apropia de asteroid. [23]

Caracteristici fizice

Tip spectral

În clasificarea Tholen și SMASS, Geographos este un asteroid de tip S.[1] Aceasta înseamnă că este foarte reflectorizant și este compus din nichel-fier amestecat cu fier și magneziu-silicați.

Perioadă de rotație

Începând cu anii 1970, mai multe curbe de lumină de rotație ale lui Geographos au fost obținute din observații fotometrice. Analiza curbei de lumină a dat o perioadă de rotație (sens de rotație retrograd) între 5,222 și 5,224 ore cu o variație foarte mare a luminozității între 1,02 și 2,03 magnitudini (U=3/3/3/2/3/3/3).[10][11][12][13][14][19][a]

Efectul Iarkovski determină o scădere a semiaxei mari orbitale de 27.4±5.7 m/an[24] în timp ce efectul YORP crește rotația asteroidului cu o rată de (1.14±0.03)×10−3 rad an−2. [25]

Axă de rotire

Mai multe curbe de lumină au fost, de asemenea, modelate din observațiile fotometrice abundente. În 1994 și 1995, astronomii polonezi au obținut o perioadă concurentă de 5,223328 ore și au găsit o axă de rotație de (54,0°, −52,0°) în coordonate ecliptice (λ, β) (Q=3/3).[18][17] Observațiile radiometrice au dat o perioadă de 5,223327 ore și un pol de (55,0°, -46,0°).[4] Alte două studii internaționale au obținut o perioadă de 5,223326 ore și un pol la (56,0°, -47,0°) și respectiv (55,0°, -45,0°),(Q=3/3).[15][16]

Formă si structură

Curba de lumină prezintă o amplitudine mare, indicând forma sa alungită, având 5,0×2,0×2,1 kilometri, ceea ce corespunde unui diametru mediu de 2,5 km.[4]

Interiorul asteroidului are probabil o structură de grămadă de moloz. Inerția termică mare a asteroidului indică că suprafața este cel mai probabil un amestec de granule fine, roci mari și bolovani.[24] În timpul apropierii asteroidului de Pământ în 1994, un studiu radar al acestuia a fost efectuat de către Deep Space Network la Observatorul Goldstone, California. Imaginile rezultate arată că Geographos este cel mai alungit obiect din Sistemul Solar.[22]

Diametru și albedo

Conform observațiilor cu Observatorul Goldstone și sondajelor spațiale efectuate de Infrared Astronomical Satellite IRAS și misiunea NEOWISE a Wide-field Infrared Survey Explorer, Geographos are între 1,77 și 2,56 kilometri în diametru, iar suprafața sa are un albedo între 0,26 și 0,3258.[5][6][7][9][4] Collaborative Asteroid Lightcurve Link adoptă un albedo de 0,26 și un diametru de 2,5 kilometri bazat pe o magnitudine absolută de 15,09.[8]

Numire

Această planetă minoră a fost numită după National Geographic Society, ca recunoaștere a contribuției sale la astronomie prin sprijinirea National Geographic Society – Palomar Observatory Sky Survey (NGS-POSS), care a produs un atlas fotografic al întregului cer nordic în anii 1950. NGS-POSS a fost condus de cel de-al doilea descoperitor, Rudolph Minkowski. Cuvântul grecesc geographos înseamnă geograf (din geo– „Pământ” + graphos „desenator/scriitor”).[2]Citația de numire fost publicată de Minor Planet Center în august 1956 ( M.P.C. 1468 ).[26]

Note

  1. ^ a b Hamanowa (2011): lightcurve plot of (1620) Geographos, de H. & H. Hamanowa la Observatorul Astronomic Hamanowa (D91). dată obs.: 2008-02-10; perioadă de rotație 5,22204 ore (0,217585 zile) cu o amplitudine a strălucirii de 1,39 mag. Cod de Calitate de 3. Cifre la LCDB

Referințe

  1. ^ a b c d e f g h i j k „JPL Small-Body Database Browser: 1620 Geographos (1951 RA)” (2017-01-11 last obs.). Jet Propulsion Laboratory. Accesat în . 
  2. ^ a b c Schmadel, Lutz D. (). „(1620) Geographos”. Dictionary of Minor Planet Names – (1620) Geographos. Springer Berlin Heidelberg. p. 128. doi:10.1007/978-3-540-29925-7_1621. ISBN 978-3-540-00238-3. 
  3. ^ a b c „1620 Geographos (1951 RA)”. Minor Planet Center. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f Hudson, R. S.; Ostro, S. J. (august 1999). „Physical Model of Asteroid 1620 Geographos from Radar and Optical Data”. Icarus. 140 (2): 369–378. Bibcode:1999Icar..140..369H. doi:10.1006/icar.1999.6142. Accesat în . 
  5. ^ a b c d Tedesco, E. F.; Noah, P. V.; Noah, M.; Price, S. D. (octombrie 2004). „IRAS Minor Planet Survey V6.0”. NASA Planetary Data System – IRAS-A-FPA-3-RDR-IMPS-V6.0. Bibcode:2004PDSS...12.....T. Accesat în . 
  6. ^ a b c d e Nugent, C. R.; Mainzer, A.; Masiero, J.; Bauer, J.; Cutri, R. M.; Grav, T.; et al. (decembrie 2015). „NEOWISE Reactivation Mission Year One: Preliminary Asteroid Diameters and Albedos”. The Astrophysical Journal. 814 (2): 13. arXiv:1509.02522 Accesibil gratuit. Bibcode:2015ApJ...814..117N. doi:10.1088/0004-637X/814/2/117. Accesat în . 
  7. ^ a b c d Nugent, C. R.; Mainzer, A.; Bauer, J.; Cutri, R. M.; Kramer, E. A.; Grav, T.; et al. (septembrie 2016). „NEOWISE Reactivation Mission Year Two: Asteroid Diameters and Albedos”. The Astronomical Journal. 152 (3): 12. arXiv:1606.08923 Accesibil gratuit. Bibcode:2016AJ....152...63N. doi:10.3847/0004-6256/152/3/63 Accesibil gratuit. 
  8. ^ a b c d e „LCDB Data for (1620) Geographos”. Asteroid Lightcurve Database (LCDB). Accesat în . 
  9. ^ a b c d Harris, Alan W. (februarie 1998). „A Thermal Model for Near-Earth Asteroids”. Icarus. 131 (2): 291–301. Bibcode:1998Icar..131..291H. doi:10.1006/icar.1997.5865. Accesat în . 
  10. ^ a b Higgins, David; Pravec, Petr; Kusnirak, Peter; Hornoch, Kamil; Brinsfield, James W.; Allen, Bill; et al. (septembrie 2008). „Asteroid Lightcurve Analysis at Hunters Hill Observatory and Collaborating Stations: November 2007 - March 2008”. The Minor Planet Bulletin. 35 (3): 123–126. Bibcode:2008MPBu...35..123H. ISSN 1052-8091. Accesat în . 
  11. ^ a b Behrend, Raoul. „Asteroids and comets rotation curves – (1620) Geographos”. Geneva Observatory. Accesat în . 
  12. ^ a b Skiff, Brian A.; Bowell, Edward; Koehn, Bruce W.; Sanborn, Jason J.; McLelland, Kyle P.; Warner, Brian D. (iulie 2012). „Lowell Observatory Near-Earth Asteroid Photometric Survey (NEAPS) - 2008 May through 2008 December”. The Minor Planet Bulletin. 39 (3): 111–130. Bibcode:2012MPBu...39..111S. ISSN 1052-8091. Accesat în . 
  13. ^ a b Warner, Brian D. (aprilie 2016). „Near-Earth Asteroid Lightcurve Analysis at CS3-Palmer Divide Station: 2015 October-December”. The Minor Planet Bulletin. 43 (2): 143–154. Bibcode:2016MPBu...43..143W. ISSN 1052-8091. PMID 32455373. Accesat în . 
  14. ^ a b Dunlap, J. L. (februarie 1974). „Minor planets and related objects. XV. Asteroid (1620) Geographos”. Astronomical Journal. 79: 324. Bibcode:1974AJ.....79..324D. doi:10.1086/111546 Accesibil gratuit. 
  15. ^ a b Magnusson, P.; Dahlgren, M.; Barucci, M. A.; Jorda, L.; Binzel, R. P.; Slivan, S. M.; et al. (septembrie 1996). „Photometric Observations and Modeling of Asteroid 1620 Geographos”. Icarus. 123 (1): 227–244. Bibcode:1996Icar..123..227M. doi:10.1006/icar.1996.0151. Accesat în . 
  16. ^ a b Kaasalainen, M.; Torppa, J.; Muinonen, K. (septembrie 2001). „Optimization Methods for Asteroid Lightcurve Inversion. II. The Complete Inverse Problem”. Icarus. 153 (1): 37–51. Bibcode:2001Icar..153...37K. doi:10.1006/icar.2001.6674. Accesat în . 
  17. ^ a b Kwiatkowski, T. (februarie 1995). „Sidereal period, pole and shape of asteroid 1620 Geographos”. Astronomy and Astrophysics. 294: 274–277. Bibcode:1995A&A...294..274K. Accesat în . 
  18. ^ a b Michalowski, T.; Kwiatkowski, T.; Borczyk, W.; Pych, W. (aprilie 1994). „CCD Photometry of the Asteroid 1620 Geographos”. Acta Astronomica. 44: 223–226. Bibcode:1994AcA....44..223M. Accesat în . 
  19. ^ a b Polishook, David (iulie 2009). „Lightcurves for Shape Modeling Obtained at the Wise Observatory”. The Minor Planet Bulletin. 36 (3): 119–120. Bibcode:2009MPBu...36..119P. ISSN 1052-8091. Accesat în . 
  20. ^ a b c d Dandy, C. L.; Fitzsimmons, A.; Collander-Brown, S. J. (iunie 2003). „Optical colors of 56 near-Earth objects: trends with size and orbit”. Icarus. 163 (2): 363–373. Bibcode:2003Icar..163..363D. doi:10.1016/S0019-1035(03)00087-3. Accesat în . 
  21. ^ Veres, Peter; Jedicke, Robert; Fitzsimmons, Alan; Denneau, Larry; Granvik, Mikael; Bolin, Bryce; et al. (noiembrie 2015). „Absolute magnitudes and slope parameters for 250,000 asteroids observed by Pan-STARRS PS1 - Preliminary results”. Icarus. 261: 34–47. arXiv:1506.00762 Accesibil gratuit. Bibcode:2015Icar..261...34V. doi:10.1016/j.icarus.2015.08.007. Accesat în . 
  22. ^ a b Ostro, Steven J.; Jurgens, Raymond F.; Rosema, Keith D.; Hudson, R. Scott; Giorgini, Jon D.; Winkler, Ron; et al. (mai 1996). „Radar Observations of Asteroid 1620 Geographos”. Icarus. 121 (1): 46–66. Bibcode:1996Icar..121...46O. doi:10.1006/icar.1996.0071. Accesat în . 
  23. ^ „NASA - Clementine”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ a b Rozitis, B.; Green, S. F. (august 2014). „Physical characterisation of near-Earth asteroid (1620) Geographos. Reconciling radar and thermal-infrared observations”. Astronomy and Astrophysics. 568: 11. arXiv:1407.2127 Accesibil gratuit. Bibcode:2014A&A...568A..43R. doi:10.1051/0004-6361/201323090. 
  25. ^ Ďurech, J.; et al. (). „Rotation acceleration of asteroids (10115) 1992 SK, (1685) Toro, and (1620) Geographos due to the YORP effect”. Astronomy & Astrophysics. 657: A5. Bibcode:2022A&A...657A...5D. doi:10.1051/0004-6361/202141844. 
  26. ^ Schmadel, Lutz D. (). „Appendix – Publication Dates of the MPCs”. Dictionary of Minor Planet Names – Addendum to Fifth Edition (2006–2008)Acces gratuit pentru testarea serviciului, necesită altfel abonament. Springer Berlin Heidelberg. p. 221. doi:10.1007/978-3-642-01965-4. ISBN 978-3-642-01964-7. 

Legături externe

Preziceri de observare · Informații orbitale · MOID · Elemente orbitale · Informații observaționale · Apropieri · Informații fizice · Animație a orbitei