În lumea de astăzi, 40 Eridani este un subiect care capătă din ce în ce mai multă relevanță. Odată cu progresul tehnologiei și globalizarea, 40 Eridani a devenit un aspect fundamental în viața de zi cu zi a oamenilor. Fie la nivel personal, profesional sau academic, 40 Eridani are un impact semnificativ asupra societății moderne. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale 40 Eridani și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor sectoare. De la importanța sa istorică până la relevanța sa în prezent, 40 Eridani este un subiect care continuă să trezească interes și dezbatere în rândul experților și al populației generale. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre 40 Eridani și relevanța sa astăzi!
40 Eridani | |||
| |||
Date de observație | |||
---|---|---|---|
Constelație | Eridanul ![]() | ||
Magnitudine absolută (Mv) | 5,93 ![]() | ||
Astrometrie | |||
Distanța față de Terra | 5,0361 parseci[1] ![]() | ||
Orbită | |||
Detalii | |||
Rază | 0,81 Rază solară ![]() | ||
Luminozitate | 0,46 luminozitate solară ![]() | ||
Alte denumiri | |||
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||
Modifică date / text ![]() |
40 Eridani (prescurtat 40 Eri), denumit și Omicron² Eridani (ο² Eridani, prescurtat Omicron² Eri, ο² Eri), este un sistem triplu de stele din constelația Eridanul. Pe baza măsurătorilor de paralaxă realizate în timpul misiunii Hipparcos, s-a determinat că se află la mai puțin de 17 ani-lumină de Soare.
Steaua principală a sistemului, 40 Eridani A, denumită formal Keid (/ˈkaɪd/) de la denumirea tradițională a sistemului,[2] [3] este ușor vizibilă cu ochiul liber. În jurul ei se rotește o stea binară formată din 40 Eridani B și 40 Eridani C, cele două au fost descoperite la 31 ianuarie 1783 de William Herschel.[4] :p73 Au fost observate din nou de Friedrich Struve în 1825 și de Otto Struve în 1851.[5][6]
În 1910, s-a descoperit că, deși steaua B este una slabă, ea este de culoare albă. Aceasta însemna că trebuia să fie o stea mică; aceasta a fost de fapt prima pitică albă care a fost descoperită.[7] Cu toate că nu este nici cea mai apropiată pitică albă, nici cea mai strălucitoare pe cerul nopții, este de departe cel mai ușor de observat; este cu aproape trei magnitudini mai strălucitoare decât steaua lui Van Maanen (care este cea mai apropiată pitică albă solitară) și, spre deosebire de însoțitorii lui Procyon și Sirius, nu este „atenuată” de strălucirea unei stele principale mult mai luminoasă.[8]
În 2018, a fost descoperită o planetă care orbitează 40 Eridani A, cu o masă minimă de ±0.47 mase terestre. 8.47[9] Planeta are o rotație de 42 de zile și se află considerabil în interiorul zonei locuibile, primind de 9 ori mai mult flux stelar decât Pământul, care reprezintă o cantitate chiar mai mare decât cea care ajunge pe Mercur, cea mai interioară planetă din sistemul nostru solar. Este unul dintre cele mai apropiate Super-pământuri cunoscute, cel mai apropiat descoperit până în prezent (La data de ) în cadrul unui sistem cu mai multe stele.
Reprezentare ficțională
40 Eridani este steaua în jurul căreia gravitează planeta Erid, gazda primei specii extraterestre inteligente cu care are contact omenirea în romanul „Proiectul Hail Mary” al romanicerului SF ameican Andy Weir.