În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Abu-l-'Atahiya, explorând diversele sale fațete și influența sa în diferite domenii. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale asupra culturii populare, Abu-l-'Atahiya a stârnit interesul experților și al fanilor deopotrivă. Printr-o analiză cuprinzătoare, vom examina evoluția sa în timp și relevanța sa astăzi. În plus, vom descoperi perspectivele experților în domeniu, care ne vor oferi o perspectivă mai profundă asupra Abu-l-'Atahiya și implicațiile sale. Acest articol urmărește să ofere o viziune completă și îmbogățitoare despre Abu-l-'Atahiya, invitând cititorii să reflecteze și să aprofundeze acest subiect fascinant.
Abu-l-'Atahiya | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | إسماعيل بن القاسم بن سويد العنزي ![]() |
Născut | 748 d.Hr.[1][2] ![]() Ayn al-Tamr(d), Karbala Governorate(d), Irak[2] ![]() |
Decedat | 826 d.Hr. (78 de ani)[1] ![]() Bagdad, Califatul Abbasid ![]() |
Religie | islam ![]() |
Ocupație | poet scriitor ![]() |
Activitate | |
Specie literară | Qasida ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Abū l-ˤAtāhiyya (أبو العتاهية, numele complet: Abu Isħaq Ismā'īl ibn Qāsim al-ˤAnazī إسماعيل بن القاسم العنزي، بن سويد العيني) (828 - 748) a fost poet arab.
S-a născut în 748 la 'Aynu t-Tamar, localitate situată în provincia irakiană Al-Anbar. Și-a petrecut tinerețea la Kufa, unde o perioadă a practicat comerțul cu articole de olărit, activitate pe care a continuat-o și după ce s-a mutat la Bagdad. Devine cunoscut prin versurile sale, în special prin cele adresate lui ˤUtba, iubita califului abbasid Al-Mahdi, care apoi îl întemnițează considerându-se ofensat.
Restul vieții îl petrece practicând asceza și moare în 828, în perioada domniei califului Al-Mamun.
Lirica sa evită convenționalismul, manierismul și artificialitatea specifice epocii. A căutat noi forme metrice și a folosit o limbă simplă, apropiată de vorbirea cotidiană.
Este considerat unul dintre primii poeți filozofi arabi.
O mare parte a liricii sale are ca temă viața cotidiană și etica, abordând un ton pesimist, motiv pentru care a fost suspectat de erezie.