Adriana Trandafir

În articolul următor, vom aprofunda subiectul Adriana Trandafir, un subiect care a devenit relevant în ultima vreme și despre care se vorbește din ce în ce mai mult. Adriana Trandafir este un subiect care acoperă o gamă largă de aspecte, de la istoria și evoluția sa până la impactul său asupra societății de astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite perspective și abordări asupra Adriana Trandafir, analizând cauzele, efectele și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vom examina rolul pe care îl joacă Adriana Trandafir în diferite domenii, de la politică la cultura populară și influența sa asupra vieții noastre de zi cu zi.

Adriana Trandafir
Date personale
Născută (68 de ani) Modificați la Wikidata
Găești, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online

Adriana Trandafir (n. , Găești, Dâmbovița, România) este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1979.[2]

A jucat în filme precum Ciocolată cu alune (1979), Europolis (2010) și Sacrificiul (2019).

Joacă pe scena teatrului Odeon din București. În anul 2004 a primit Premiul Uniter pentru cea mai bună actriță în rol secundar.

Este căsătorită cu Bogdan. Are doi copii: Maria Speranța și Ștefan.

Filmografie[3]

" class="mw-editsection-visualeditor">modificare | modificare sursă]

-Veorica Zamfir

  • Narcisa-iubiri nelegiuite (serial TV) (2011)-Otilia
  • Premii și Distincții

    • Premiul de Interpretare la Festivalul Național Studențesc de Teatru (1979)[5]
    • Premiul Revistei “Teatrul” pentru rolul Maria Tănase în Pasărea măiastră – Maria Tănase (1988)[5]
    • Premiul pentru Cel mai bun recital al anului pentru rolul Maria Tănase în Pasărea măiastră – Maria Tănase (1989)[5]
    • Premiul pentru Cea mai bună actriță pentru rolul Maria Tănase în Pasărea măiastră – Maria Tănase (1990)
    • Premiul de excelență pentru întreaga echipă de actori pentru spectacolul …Au pus cătușe florilor… la Gala UNITER (1992)
    • Premiul pentru Cea mai bună actriță de comedie (1995)[6]
    • Premiul pentru Cea mai bună actriță de comedie la Festivalul de Teatru Contemporan pentru rolul Rose Quimet din spectacolul Cumetrele (1996)[5]
    • Marele Premiu de Interpretare la Festivalul de Teatru Contemporan, Brăila pentru rolul Maria Tănase în Pasărea măiastră – Maria Tănase (1996)[5]
    • Premiul pentru Cea mai bună actriță de comedie a anului, pentru rolul din Stele în lumina dimineții, de Alexandr Galin, regia Gelu Colceag la Festivalul de Comedie, Galați (2000)[6]
    • Premiul pentru cea mai bună actriță de comedie a anului pentru rolul din Cumetrele, de Michel Tremblay, regia Corina Dragomir la Festivalul de Teatru de la Galați (2002)[6]
    • Premiul UNITER Cea mai bună actriță într-un rol secundar pentru rolul Mama din spectacolul De ce fierbe copilul în mămăligă de Aglaja Veteranyi, în regia lui Radu Afrim (2004)[7]
    • Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - „Arta spectacolului” (13 mai 2004) „în semn de apreciere a întregii activității și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”[8]

    Note

    1. ^ Adriana Trandafir - Actriţă 
    2. ^ „Adriana Trandafir”. IMDb. 
    3. ^ „Filmografie Adriana Trandafir - CineMagia.ro”. m.cinemagia.ro. 
    4. ^ Pentru patrie (1977)
    5. ^ a b c d e „Adriana Trandafir”. teatrul-odeon.ro. Accesat în . 
    6. ^ a b c „Turnee, Festivaluri, Premii”. istoric.teatrul-odeon.ro. Accesat în . 
    7. ^ „Adriana Trandafir”. istoric.teatrul-odeon.ro. Accesat în . 
    8. ^ Decretul președintelui României nr. 320 din 13 mai 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, publicat în Monitorul Oficial nr. 444 din 18 mai 2004, art. 1 43).

    Lectură suplimentară

    • Pop, Elisabeta (), „Aventuri cu „Maria Tănase" - Adriana Trandafir”, Istorii și isterii teatrale, Arad: Editura Nigredo, pp. 175–179