Alexandru Nicolau
Alexandru Nicolau este un subiect care a captat atenția multor oameni de-a lungul anilor. Importanța și relevanța sa se reflectă în numărul de opinii și studii care au fost efectuate în acest sens. De la origini și până în prezent, Alexandru Nicolau a fost subiect de dezbatere și analiză, deschizând ușa unor reflecții și descoperiri nesfârșite. În acest articol, vom explora diferitele fațete și perspective ale Alexandru Nicolau, examinând impactul său în diferite contexte și evoluția sa în timp. De la origini și până în prezent, Alexandru Nicolau a fost subiect de dezbatere și analiză, deschizând ușa unor reflecții și descoperiri nesfârșite. În acest articol, vom explora diferitele fațete și perspective ale Alexandru Nicolau, examinând impactul său în diferite contexte și evoluția sa în timp.
| Alexandru Nicolau | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | ianuarie 1889  București, România |
| Decedat | (48 de ani)[1] Moscova, RSFS Rusă, URSS[1] |
| Înmormântat | Novoe Donskoe kladbișce |
| Cauza decesului | omor (execuție) |
| Cetățenie |  România.svg){kind=small} Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă (–) Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) |
| Ocupație | jurnalist avocat politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | PCR PCUS Partidul Social Democrat Român SFIM |
| Alma mater | Universitatea din București Sorbonne Universitatea din Paris |
Modifică date / text  | |
Alexandru Nicolau (în rusă ; n. ianuarie 1889, București, România – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un avocat român, militant comunist și revoluționar sovietic.
Biografie
Alexandru Nicolau s-a născut în București, în 1889. El a fost influențat de socialism încă din perioada liceului, când s-a împrietenit cu Mihail Cruceanu și Constantin Titel Petrescu. A fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Social Democrat Român. În 1912, când se afla la studii la Sorbona, s-a înrolat într-o mișcare socialistă franceză.
Din cauza ideilor sale socialiste și critice vizavi de intrarea României în Primul război mondial, Nicolau a fost supravegheat în permanență de autoritățile române. Totuși, alături de alți social-democrați, a susținut punctul de vedere al lui Cristian Racovski, care se opunea răsturnării monarhiei în România.
În 1917 a emigrat alături de alți socialiști în Republica Rusă, pentru a lupta de partea sovieticilor. A fost unul dintre liderii marcanți ai RUMCEROD-ului, alături de Ion Dicescu și Alter Zalic.[2] Nicolau s-a remarcat în special în luptele cu Republica Populară Ucraineană.
În 1920, Nicolau s-a întors în România, fiind arestat alături de alți lideri comuniști, cum ar fi Alecu Constantinescu. Cu toate acestea, Nicolau a reușit să evadeze, emigrând ulterior în URSS. Pe data de 31 martie, 1931, Nicolau a fost condamnat la moarte in absentia de către autoritățile române. În Rusia Sovietică, Nicolau a fost unul dintre liderii românilor comuniști. În 1924 a fost unul dintre semnatarii memorandului privind formarea RASS Moldovenești. Similar cu Dicescu, Nicolau îi considera pe moldoveni români, considerând că RASSM va fi baza românească din URSS, prin care se va răspândi revoluția comunistă și în restul României. Totuși, după ce au obținut sprijinul Ucrainei sovietice, autoritățile din RASSM au dus o puternică campanie de moldovenizare și rusificare.
Pe data de 14 august, 1937, Nicolau a fost condamnat la moarte în timpul marilor epurări staliniste, pe baza unor acuzații de spionaj, dovezile fiind fabricate. A fost reabilitat post-mortem atât în URSS (în 1956) cât și în România (în 1968).
Note
- ^ a b „Alexandru Nicolau”, Freebase Data Dumps Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ https://web.archive.org/web/20140221091110/http://pmr21.info/article.php?art=110.%20(1,1%20c.%20e.).