A vorbi despre Andrei Bogoliubski este un subiect care a generat interes și dezbatere în diferite domenii. De la impactul său asupra societății și până la relevanța sa în istorie, Andrei Bogoliubski a fost subiect de studiu și cercetare în diverse discipline. De-a lungul timpului, Andrei Bogoliubski a evoluat și a câștigat importanță în diferite contexte, ducând la o analiză mai profundă și mai detaliată a semnificației și influenței sale asupra vieții noastre de zi cu zi. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Andrei Bogoliubski și relevanța sa astăzi, având în vedere impactul său asupra culturii, economiei și politicii, printre alte aspecte.
Andrei Bogoliubski | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1111[1][2][3] ![]() Rostov, Rusia Kieveană ![]() |
Decedat | (63 de ani)[1][2][3] ![]() Mănăstirea Bogoliubski(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal ![]() |
Înmormântat | Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir ![]() |
Cauza decesului | omor ![]() |
Părinți | Iuri Dolgoruki[1][2][3] ![]() |
Frați și surori | Rostislav Iurievici Vsevolod al III-lea al Vladimirului Gleb al Kievului Mihail I al Vladimirului ![]() |
Căsătorit cu | Ultia Kuchko ![]() |
Copii | Iuri Bogoliubski Izyaslav Andreevich[4][5] Mstislav Andreievici Gleb Vladimirskiy Rostislava Andreievna ![]() |
Religie | creștinism ortodox ![]() |
Ocupație | suveran ![]() |
Limbi vorbite | slava orientală veche ![]() |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Cneaz |
Familie nobiliară | Dinastia Rurik Iurievitci |
Modifică date / text ![]() |
Andrei I Iurievici Bogoliubski (cel Pios) (n. 1111, Rostov, Rusia Kieveană – d. , Mănăstirea Bogoliubski(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal) a fost un cneaz rus, conducător al Cnezatului Vladimir-Suzdal.
Andrei cel Pios a fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. El a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost asasinat de boierii săi la reședința proprie din Bogoliubovo.
Este sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1702, când moaștele sale au fost găsite și așezate într-o raclă de argint în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită cu contribuția patriarhului Iosif al Moscovei. Este sărbătorit la 4 (17) iulie.[6][7]
A fost fiul lui Iuri Dolgoruki,[8] cel care l-a proclamat pe Andrei prinț în Vîșhorod (lângă Kiev). Mama lui era o prințesă polovțiană (cumană), fiica hanului Aepa / Aiepa.
Andrei a părăsit Vîșhorod în 1155 și s-a mutat la Vladimir. După moartea tatălui său (1157), a devenit cneaz (prinț) al Vladimirului, Rostovului și al Suzdalului.[7]
Andrei Bogoliubski a încercat să unească pământurile rusilor sub autoritatea sa. Din 1159 a luptat insistent pentru aducerea Novgorodului sub conducerea sa și a început un complicat joc militar și diplomatic în sudul Rusiei Kievene. În 1162, Andrei Bogoliubski a trimis un ambasador la Constantinopol, pentru a face lobby pentru crearea unui sediu separat al mitropolitei în Vladimir. În 1169 trupele sale au jefuit Kievul, devastându-l ca niciodată.[9][10] După jefuirea orașului,[11] a furat multe opere de artă religioasă, printre care icoana bizantină „Maica Domnului”.[12] Andrei l-a numit pe fratele său Gleb ca prinț al Kievului, în încercarea de a-și uni pământurile cu Kievul.[13] După moartea fratelui său în 1171, Andrei a fost implicat într-un război de doi ani pentru a menține controlul asupra Kievului, care s-a încheiat cu înfrângerea sa.[13]
Andrei a ajuns să primească un tribut din partea populației de lângă Dvina de Nord. Devenit „conducător al întregului pământ al Suzdal”, Andrei Bogoliubski și-a mutat capitala la Vladimir, a întărit-o și a construit magnifica Catedrală a Adormirii din Vladimir,[8] Biserica Mijlocirii a Sfintei Fecioare de pe râul Nerl[14] și alte biserici și mănăstiri. Sub conducerea sa, Vladimir a fost mult mărit și au fost construite fortificații în jurul orașului.[15]
În același timp, castelul Bogoliubovo a fost construit lângă Vladimir și a devenit o reședință preferată a sa.[15] De fapt, el a primit porecla „Bogoliubski” în cinstea acestui loc. El a adus icoana Sfânta Fecioară din Vladimir în orașul al cărui nume îl poartă acum.[16] În timpul domniei lui Andrei Bogoliubski, Cnezatul Vladimir-Suzdal a dobândit o putere semnificativă și a fost cel mai puternic dintre cnezatele Rusiei Kievene.
Creșterea autorității domnești și conflictul cu boierii puternici au fost cauza unui complot împotriva lui Andrei Bogoliubski, în urma căruia a fost ucis în noaptea de 28 spre 29 iunie 1174.[12] Douăzeci de răzvrătiți nemulțumiți au năvălit în camerele sale și l-au ucis pe Andrei în pat. Toporul său de război încrustat cu argint se găsește în Muzeul de Istorie de Stat din Moscova.
Fiul său, Iuri Bogoliubski, a fost primul soț al reginei Tamara cea Mare a Georgiei. O icoană veche, Sfânta Fecioară din Bogoliubovo, a fost pictată în 1157 la cererea cneazului Andrei Bogoliubski.[17] Icoana este sărbătorită anual de Biserica Ortodoxă Rusă la 18 iunie (SV) / 1 iulie (SN).[18][19][20][21]
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
|titlelink=
(ajutor)
Predecesor: Iuri Dolgoruki |
Mare Cneaz al Vladimir-Suzdalului | Succesor: Mihail I |