Anselm de Friuli
În zilele noastre, Anselm de Friuli este un subiect care a captat atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Odată cu evoluția rapidă a societății și a tehnologiei, Anselm de Friuli a dobândit o relevanță fără precedent în viața de zi cu zi. Fie la nivel personal, profesional sau social, Anselm de Friuli a devenit un subiect de discuție constantă, generând opinii diverse și dezbateri aprinse. În acest articol, vom explora în detaliu Anselm de Friuli, de la origini până la impactul actual asupra societății. Vom analiza diferitele perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune amplă și echilibrată asupra Anselm de Friuli.
| Anselm de Friuli | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 720 d.Hr.  Cividale del Friuli, Friuli-Veneția Giulia, Italia |
| Decedat | 803 d.Hr. (82 de ani)[1] Nonantola, Emilia-Romagna, Italia |
| Frați și surori | Giseltrude |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | preot catolic |
| Activitate | |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Duke of Friuli (–) |
| Stareț | |
Modifică date / text  | |
Sfântul Anselm de Friuli (d. 805, Nonantola) a fost un călugăr din Ordinul benedictin, primul abate de Nonantola, ulterior canonizat.
La origine, Anselm a fost un nobil longobard, care a devenit duce de Friuli, după ce Aistulf a devenit rege al longobarzilor, urcând pe tronul din Pavia.
După ce a domnit între 749 și 751, Anselm a renunțat la cariera sa seculară. În 750 a construit mănăstirea de la Fanano, pe un loc oferit lui de către regele Aistulf, care se căsătorise cu sora lui Anselm, Gisaltruda. Doi ani mai tîrziu, el a întemeiat mănăstirea de la Nonantola, aflată la scurtă distanță de Modena. Apoi, Anselm a plecat la Roma, unde papa Ștefan al II-lea l-a învestit cu cele veșmântul religios pentru a intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să fie adăpostiți cei săraci și bolnavi, dați în grija călugărilor.
Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din 756, l-a alungat pe Anselm de la Nonantula, pentru a-l promova pe propriul său protejat. Anselm a petrecut cei șapte ani de exil la mănăstirea benedictină de la Montecassino, revenind la Nonantola după ce regele Desiderius a fost luat prizonier de către regele francilor Carol cel Mare în 774, în urma cuceririi Paviei de către franci.
După ce a slujit ca abate vreme de 50 de ani, Anselm a murit în 805 la Nonantola, a cărei comună îl onorează și astăzi din poziția lui de sfânt-patron. Ziua de sărbătoare dedicată lui Anselm este 3 martie.
Până la 1083, Nonantola a fost mănăstire imperială, și după încetarea din viață a lui Anselm disciplina sa a avut mult de suferit de pe urma intervențiilor imperiale în alegerea abaților săi.
Bibliografie
| Control de autoritate |
|  |
|---|
- ^ Sant'Anselmo di Nonantola, BeWeB