Bătălia de la Adrianopol

În acest articol, vom explora subiectul Bătălia de la Adrianopol în profunzime, abordând originile sale, relevanța sa astăzi și posibilele implicații pe care le are pentru diferite aspecte ale societății. De la primele sale manifestări până la efectele sale asupra lumii contemporane, Bătălia de la Adrianopol a stârnit interesul academicilor, experților și oamenilor obișnuiți datorită impactului său asupra culturii, economiei și politicii. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diferite perspective pentru a oferi o viziune completă și obiectivă asupra Bătălia de la Adrianopol, cu scopul de a îmbogăți cunoștințele cititorilor noștri și de a promova un dialog informat pe această temă fascinantă.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Bătălia de la Adrianopol
Parte din Gothic War of 376–382] Modificați la Wikidata

Schemǎ a bǎtǎliei de la Adrianopol
Informații generale
Perioadă9 august 378
LocAdrianopol, Tracia, Imperiul Roman de Răsărit (Turcia de astăzi)
41°48′N 26°36′E ({{PAGENAME}}) / 41.8°N 26.6°E
RezultatVictorie decisivă a goților
Beligeranți
Imperiul Roman de Răsărit Goți
Conducători
Flavius Julius Valens†Fritigern
Alatheus
Saphrax
Efective
40.000–50.00050.000-60.000
Pierderi
25.000–30.000Necunoscute (probabil moderate)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Bătălia de la Adrianopol a fost o bǎtǎlie dintre goți (cea mai mare parte triburi vizigote și ostrogote), conduși de Fritigern și romani, conduși de împăratul Valens. Bătălia a avut loc la aproximativ 13 km nord de Adrianopol, în provincia romană Tracia, și s-a încheiat cu înfrângerea completă a romanilor. Această bătălie a fost unul dintre punctele de cotitură ale antichității târzii, care a accelerat dezintegrarea Imperiului Roman și a schimbat balanța puterii în favoarea popoarelor germanice.

Forțele combatante

Se estimează că romanii aveau ceva mai mult de 20.000 de oameni, iar goții în jur de 12-15.000 de oameni. Pe lângă aceștia mai erau 50.000 de civili și 20-30.000 aliați germanici.

Desfășurare

Majoritatea forțelor gotice se rezumau la arcași. Infanteria era înarmată cu scramasax, spatha sau fransica, care zdrobea cu ușurință coifurile și scuturile. Mulți dintre soldații lui Fritigern luptaseră în armata romană fiind familiarizați cu terenul și doctrina militară romană.[1] Rezultatul bătăliei a depins în mare măsură de acțiunile comandantului Fritigern și de pasivitatea generalilor romani. Fritigern a trimis un emisar pentru a amâna bătălia în așteptarea cavaleriei gotice. În același timp, Valens aștepta întăririle de la Grațian. Victor, comandantul cavaleriei, recomandă împăratului să-l aștepte pe Grațian, dar împăratul ignoră această recomandare. Drumul către tabăra gotică a fost parcurs în marș forțat de opt mile fără apă, mâncare și odihnă. Romanii au fost atacați de cavaleria gotică înainte să se organizeze în formație. Fritigern se folosește de tactica amânării, precum și de tratativele cu mai multe triburi sau pârjolirea recoltelor.

Romanii subestimează trupele barbarilor. Fritigern reușește să adune oamenii la timp pentru a-i arunca în luptă. Unii hărțuiesc armatele lui Grațian pentru ca Valens să rămână singur în bătălie. Generalii romani sunt dezorientați, în conflict unul cu celălalt, romanii suportând o adevărată catastrofă. Superioritatea gotică s-a manifestat în materie de comandanți, eficiență, tactică.

Consecințele

Goții și romanii fac pace în anul 382, când primilor li se permite să se așeze în Tracia în schimbul serviciului militar.

Note

  1. ^ Irina-Maria Manea, Dezastrul roman dela Adrianopol, Historia,

Vezi și