Către Helen (1831)

„Către Helen”
Autor	Edgar Allan Poe
Limbă	engleza americană
Data publicării	1831
Modifică date / text

„Către Helen” (în engleză To Helen) este primul din cele două poeme cu acest titlu scrise de poetul american Edgar Allan Poe. Poemul cu 15 versuri a fost scris în onoarea lui Jane Stanard, mama unui prieten din copilărie.^{[necesită citare]} El a fost publicat pentru prima dată în volumul Poems of Edgar A. Poe din 1831. A fost apoi republicat în 1836, în Southern Literary Messenger.

În „Către Helen”, Poe celebrează puterea inspiratoare a femeii.^[1] Poe a fost inspirat în parte de Samuel Taylor Coleridge, în special în cel de-al doilea vers („Like those Nicean barks of yore”) care seamănă cu un vers din poezia „Youth and Age” a lui Coleridge („Like those trim skiffs, unknown of yore”).^[2]

Poe a revizuit poemul în 1845, făcând mai multe îmbunătățiri și schimbând mai ales „the beauty of fair Greece, and the grandeur of old Rome” cu „the glory that was Greece and the grandeur that was Rome”. Cercetătorul Jeffrey Meyers s-a referit la aceste două versuri ca fiind „două dintre cele mai frumoase și mai faimoase versuri ale lui Poe”.^[3]

Referindu-se la Helen, Poe ar putea face aluzie la Elena din Troia, care este considerată a fi cea mai frumoasă femeie ce a trăit vreodată - potrivit zeiței Venus în mitul cunoscut ca Judecata lui Paris. El face, de asemenea, o referire la Psyche, o prințesă frumoasă care a devenit iubita lui Cupidon. Psyche a reprezentat sufletul la vechii greci, iar Poe o compară pe Helen cu sufletul „regiunilor care sunt Țara Sfântă”, adică sufletul Greciei de unde s-au răspândit atât de multe dintre idealurile noastre de frumusețe, democrație și cunoaștere. În greaca veche, numele Helen semnifică literalmente „lumina soarelui; strălucitoare ca zorii”. „Lampa de agată” se poate referi la momentul în care Psyche a descoperit adevărata identitate a lui Cupidon îndreptând asupra lui o lampă strălucitoare în timpul nopții; ea se referă și la cunoștințele luminate ale lumii antice, care încă influențează cultura occidentală de astăzi. Guy Davenport a afirmat că Poe este „în mod normal mult mai exact decât se crede că ar fi”:

„ Sappho, pe care Poe o imită, a comparat frumusețea unei femei cu o flotă de nave. Byron scrisese anterior versurile pe care Poe le parafrazează în „gloria a fost a Greciei / și grandoarea a fost a Romei”. Dar cum de Helen este, de asemenea, Psyche; care este hoinarul ce vine acasă? Cercetătorii nu sunt siguri. De fapt, poezia nu este ușor de apărat împotriva stricteții criticilor. Putem să subliniem că „niceeană” nu este, așa cum s-a pretins, o expresie un pic păsărească, ci adjectivul pentru orașul Nice, unde era un port naval major: flota lui Marc Antoniu a fost construită acolo. Putem apăra marea parfumată, care a fost numită o expresie prostească, observând că navele clasice nu au pierdut niciodată din vedere pământul, și se putea simți mirosul livezilor de pe țărm, uleiul parfumat era o industrie vastă în vremurile clasice, iar navele încărcate cu el miroseau mai bine decât o încărcătură de oi.^[4]”

Poemul a fost publicat pentru prima dată în volumul Poems of Edgar A. Poe din 1831. El a fost apoi republicat în 1836, în Southern Literary Messenger.

Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în 1938 în volumul Poemele lui Edgar Allan Poe, editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.

• Acest poem a inspirat poezia „Banolata Sen” al poetului bengal din secolul al XX-lea Jibanananda Das.

• Poemul este recitat de Tom Hanks în filmul The Ladykillers (2003) al fraților Coen.

• Poemul este folosit de Dennis Barlow pentru a o seduce pe Aimée Thanatogenos în The Loved One de Evelyn Waugh^[5]

• Lucrări referitoare la To Helen (Poe, 1831) aflate la Wikisursă