Carl Dreyer

Carl Dreyer
Date personale
Născut3 februarie 1889 Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
Decedat20 martie 1968 (79 de ani) Modificați la Wikidata
Copenhaga, Danemarca Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Danemarcei Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
scenarist
monteur
regizor Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiDanemarca
Regatul Danemarcei Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteLimba daneză Modificați la Wikidata
Alte premii
Leul de Aur (1955) pentru Ordet] Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

Carl Theodor Dreyer (n. 3 februarie 1889, Copenhaga, Danemarca – d. 20 martie 1968, Copenhaga, Danemarca) a fost un regizor de film danez.

Biografie

A rămas orfan din naștere și a fost adoptat de o familie care îi reproșa fiecare bucată de pâine. Deprimarea și deziluzia copilăriei au devenit teme în filmele sale, alături de subiecte precum alienarea, sărăcia, femeile puternice ce sufocă prin absurda lor dominare.

În 1908 a început să scrie despre teatru și mai târziu despre film, despre filmul danez din acea vreme, în 1912 a început să scrie scenarii iar în 1919 a realizat primul său film, Președintele. Au urmat apoi Pagini din cartea lui Satan, o melodramă în genul Griffith, apoi pastoralele Mikael și Văduva. Acestea sunt filmele sale din tinerețe, în care s-a materializat doar o mică parte din ideea lui despre film.

Primul film important a fost Patimile Ioanei d'Arc, care s-a evidențiat prin atenția acordată de Dreyer detaliului și realismului. Acest film a fost celebru la început pentru dezastrul financiar înregistrat dar și pentru gros-planurile folosite. De asemenea, ca regizor Dreyer s-a remarcat prin tirania lui, actrița Falconetti având o cădere nervoasă.

Filmul Vampyr (1932) a arătat o altă față a operei lui Dreyer. În acest film el a încercat diferite procedee de filmat. Deși acest film a rămas punct de referință pentru totdeauna, Dreyer și-a pierdut toată credibilitatea. Insuccesul financiar al filmului a făcut ca regizorul să numai primească finanțare timp de zece ani.

După Fructele mâniei, film făcut din fondurile obținute dintr-un film documentar despre greutățile mamelor, inspirat oarecum din copilăria lui, a mai regizat câteva filme, recăpătându-și într-o anumită măsură credibilitatea.

Ultimul lui film a fost Gertrud, realizat în 1964. Este povestea unui cântăreț de operă. Filmul, realizat în alt registru stilistic decât cel obișnuit lui Dreyer, cu cadre lungi și unghiuri largi, a fost și el o dezamăgire pentru el. La premiera de la Festivalul Internațional de Film de la Cannes oamenii l-au huiduit și au plecat din sală.

A murit în 1968, lăsând multe proiecte neterminate. Unul dintre acestea a fost scenariul Meddea, pe care Lars von Trier l-a folosit mai târziu pentru a-și face debutul în lungmetraj.

Deși nu a cunoscut succesul în timpul vieții, Dreyer, rămâne unul dintre cei mai mari cineaști ai primului secol de cinema și unul dintre cei ce au avut curajul să reinventeze a șaptea artă.

Filmografie selectivă

*vezi sursa:

Note

  1. ^ a b c d „Carl Dreyer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b c d Carl Theodor Dreyer, RKDartists, accesat în 9 octombrie 2017 
  4. ^ a b Carl Theodor Dreyer, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
  5. ^ „Carl Dreyer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie 2014 
  6. ^ a b Дрейер Карл Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)  |access-date= necesită |url= (ajutor)
  7. ^ a b Дрейер Карл Теодор, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)  |access-date= necesită |url= (ajutor)
  8. ^ „Carl Dreyer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014 
  9. ^ https://www.acmi.net.au/creators/10098  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
  11. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Legături externe