Chinolină

Astăzi intrăm în lumea fascinantă a lui Chinolină, un subiect care a captat atenția și interesul oamenilor din întreaga lume. Chinolină este un subiect relevant în societatea actuală și a generat o serie de discuții și dezbateri în diverse domenii. În acest articol vom explora diferitele fațete și perspective ale Chinolină, de la origini până la impactul său astăzi. Vom aprofunda în relevanța sa în cultura populară, în influența sa asupra politicii și în implicarea ei în viața de zi cu zi a oamenilor. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și reflecție despre Chinolină.

Chinolină [1]
Denumiri
Nume IUPACChinolină
2-azabiciclodeca-1,3,5,7,9-pentaenă
Alte denumiri1-azanapftalenă
benzopiridină
1-benzazină
benzazină
benzazabenzen
benzopiridină
leucol
leucolină
Identificare
Număr CAS91-22-5
ChEMBLCHEMBL14474
PubChem CID7047
Informații generale
Formulă chimicăC9H7N
Aspectlichid uleios galben
Masă molară129,16 g/mol
Proprietăți
Densitate1,093 g/mL
Starea de agregarelichid
Punct de topire−15 °C
Punct de fierbere237 °C (760 mmHg)
Solubilitateîn apă: greu solubil; solubil în: alcool, eter și CS2
Aciditate (pKa)4,85 [2]
Temperatură de aprindere105 °C
X : Nociv
Nociv,
Fraze RR21/22, R38, R41
Fraze SS26, S36/37/39
NFPA 704

2
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Chinolina este un compus organic heterociclic cu formula chimică C9H7N. Este un lichid incolor higroscopic cu un miros puternic.

Chinolina este greu solubilă în apă rece, dar se dizolvă ușor în apă fierbinte și în majoritatea solvenților organici. Din punct de vedere structural, chinolina este formată prin fuzionarea unor nuclee aromatice de benzen și unul de piridină.

Derivații chinolinei au aplicații practice diverse; un exemplu este chinina, care se formează în natură în plante, sub formă de alcaloizi. 4-hidroxi-2-alchilchinolinele sunt implicate în rezistența la antibiotice.

Sinteză

Chinolinele pot fi sintetizate pornind de la aniline simple, prin diverse reacții (metoda Skraup[3], metoda Conrad-Limpach, etc):

Vezi și

Referințe

  1. ^ en Date despre chinolină Accesat pe 16 aprilie 2014
  2. ^ Brown, H.C., et al., in Baude, E.A. and Nachod, F.C., Determination of Organic Structures by Physical Methods, Academic Press, New York, 1955.
  3. ^ Nenițescu, p. 699-700

Bibliografie

  • C. D. Nenițescu, Chimie Organică, vol. II, ediția a VIII-a, Editura Didactică și Pedagogică, 1980

Legături externe