În articolul pe care îl prezentăm astăzi ne dorim să pătrundem în lumea Comisia Brundtland, o temă care a stârnit interesul societății în ultimii ani. Comisia Brundtland este un concept care acoperă diverse aspecte, de la istorie până în prezent, inclusiv implicațiile sale în diferite domenii. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele perspective care există în jurul Comisia Brundtland, precum și evoluția acestuia în timp. Vom aprofunda originile sale, vom explora relevanța sa în societatea actuală și vom analiza impactul său în diferite contexte. Fără îndoială, Comisia Brundtland este un subiect fascinant care merită să fie abordat în detaliu și sperăm ca acest articol să contribuie la îmbogățirea înțelegerii acestuia.
Comisia Brundtland, fostă Comisie Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, a fost o comisie a ONU care își propunea să unească țările în dorința unei dezvoltări durabile. A fost fondată în 1983 când Javier Pérez de Cuéllar, secretarul general al Națiunilor Unite, a numit-o pe Gro Harlem Brundtland, fostul prim-ministru al Norvegiei, ca președinte al comisiei. Brundtland a fost aleasă datorită marii sale experiențe în științe și sănătatea publică.
Comisia Brundtland s-a dizolvat oficial în 1987, după ce a lansat Viitorul nostru comun, cunoscut și sub numele de Raportul Brundtland. Documentul a popularizat termenul dezvoltare durabilă și a câștigat Premiul Grawemeyer(d) în 1991.[1] În 1988, Center for Our Common Future (în română Centrul pentru viitorul nostru comun) a înlocuit comisia.
Raportul Brundtland a fost menit să răspundă conflictului dintre creșterea economică globalizată și accelerarea degradării ecologice prin redefinirea dezvoltării economice în termeni de dezvoltare durabilă.[2] Se consideră că a elaborat cea mai răspândită definiție a durabilității:[3]
„Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care corespunde nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.”