Conferențiar universitar

Numele Conferențiar universitar vă invită să reflectați asupra unui subiect care este relevant pentru oameni de toate vârstele și condițiile. Fie că este un eveniment cheie în istorie, un personaj care a marcat cultura contemporană, o dată semnificativă sau un fenomen care afectează societatea în ansamblu, Conferențiar universitar este un punct de plecare pentru a explora și înțelege importanța sa în lumea de astăzi. Prin acest articol, ne vom scufunda în impactul pe care Conferențiar universitar l-a avut asupra vieților noastre, analizând implicațiile sale asupra diferitelor aspecte ale societății și oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra relevanței sale în contextul actual.

Conferențiar universitar este o funcție didactică în învățământul superior din România, superioară celei de lector universitar/șef de lucrări și inferioară celei de profesor universitar. În cercetare, se echivalează cu funcția de Cercetător științific gradul II.[1]

Condiții pentru ocuparea funcției

Funcția de Conferențiar universitar se ocupă prin concurs. Candidații trebuie să îndeplinească o serie de condițiile minime, care sunt, potrivit legii:

Activități desfășurate

Conferențiarul universitar desfășoară activități didactice și de cercetare, potrivit statului de funcții.

Norma didactică a unui conferențiar universitar este de 8 ore convenționale, din care cel puțin 4 activități de predare și poate cuprinde:

  • activități de predare;
  • activități de seminar, lucrări practice și de laborator, îndrumare de proiecte de an;
  • îndrumarea elaborării lucrărilor de licență;
  • îndrumarea elaborării disertațiilor de master;
  • îndrumarea elaborării tezelor de doctorat (în cazul deținerii abilitării);
  • alte activități didactice, practice și de cercetare științifică înscrise în planurile de învățământ;
  • conducerea activităților didactico-artistice sau sportive;
  • activități de evaluare;
  • tutorat, consultații, îndrumarea cercurilor științifice studențești, a studenților în cadrul sistemului de credite transferabile;
  • participarea la consilii și în comisii în interesul învățământului.[3]

O serie de alte activități presupun deținerea cel puțin a funcției de Conferențiar universitar:

  • membru în comisii de doctorat;
  • membru în organisme consultative ale Ministerului Educației Naționale;
  • membru în comisiile pentru concursul de ocupare a funcțiilor de îndrumare și de control ale unui inspectorat școlar;
  • membru în comisiile pentru concursul de ocupare a funcțiilor de îndrumare și de control din Ministerul Educației Naționale.[4]

Referințe și note

  1. ^ Legea nr. 1 / 2011 (Legea Educației Naționale), art. 285.
  2. ^ Legea nr. 1 / 2011 (Legea Educației Naționale), art. 219 și 301.
  3. ^ Legea nr. 1 / 2011 (Legea Educației Naționale), art. 287.
  4. ^ Legea nr. 1 / 2011 (Legea Educației Naționale), art. 168, alin (2); art. 217, alin (1); art. 261.