Astăzi, ne pregătim să intrăm în lumea captivantă a lui Constructivism (artă). Indiferent dacă suntem interesați să aflăm mai multe despre acest subiect, să explorăm experiențele cuiva legate de Constructivism (artă) sau pur și simplu dorim să obținem informații actualizate, acest articol își propune să ofere o prezentare completă și detaliată a Constructivism (artă). De la origini și până la impactul asupra societății, prin cele mai recente aplicații și dezvoltări, acest text își propune să satisfacă curiozitatea și nevoia de cunoaștere despre Constructivism (artă). Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și învățare, care cu siguranță ne va lăsa cu o viziune mai clară și îmbogățitoare despre Constructivism (artă).
Suprematismul tindea spre o totală abstracție geometrică, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. Kazimir Malevici teoretiza „conștiința cosmică” (P.D. Uspenski): „Pictura mea nu aparține numai Pământului, Pamântul a rămas în urmă ca o casă devorată de viermi.” (Malevici)
Constructivismul era privit ca o nouă estetică, ca un efort de a armoniza arta cu producția industrială, ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre muncă și artă.
Artiști ai constructivismului clasic
Artiștii plastici sunt aranjați în ordine cronologică a anilor de naștere:
Constructivismul românesc s-a grupat în special în jurul revistei Contimporanul condusă de Ion Vinea. Constructiviștii subliniau necesitatea unei corespondențe între artă și spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventează forme noi, conturând natura. Ion Vinea a solicitat drept colaboratori ai revistei pe scriitorii Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar și pictori și sculptori dintre care Constantin Brâncuși. Alte reviste constructiviste din România s-au numit 75 HP și Punct.