În acest articol vom analizaCorrado Bafile, un subiect care a generat un mare interes și dezbatere în societatea contemporană. _Var1 s-a dovedit a fi un punct de discuție în diferite domenii, de la politică la știință, inclusiv cultură și tehnologie. Relevanța și impactul său asupra vieții de zi cu zi îl fac un subiect de interes pentru o mare varietate de oameni, indiferent de vârstă, sex, nivel socioeconomic sau locație geografică. Pe parcursul acestui articol vom explora diferite aspecte ale Corrado Bafile, analizând originea, evoluția, impactul și posibilele implicații viitoare. În plus, vom aborda diverse perspective și opinii pe această temă, cu scopul de a oferi o viziune largă și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.
Corrado Bafile | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] ![]() L'Aquila, Regatul Italiei ![]() |
Decedat | (101 ani)[1] ![]() Roma, Italia ![]() |
Cetățenie | ![]() ![]() ![]() |
Religie | Biserica Catolică[2] ![]() |
Ocupație | preot catolic episcop catolic ![]() |
Limbi vorbite | limba italiană ![]() |
Funcția episcopală | |
Premii | Ordinul de Merit al Bavariei Crucea de Mare Merit a Republicii Federale Germania |
Modifică date / text ![]() |
Corrado Bafile (n. , L'Aquila, Regatul Italiei – d. , Roma, Italia) a fost cel mai în vârstă cardinal al Bisericii Catolice din timpurile moderne.
S-a născut în arhidieceza de L'Aquila, Italia, a fost hirotonit preot la Roma în 1936 și a lucrat acolo până în 1960.
În 1960 a fost consacrat episcop de către papa Ioan al XXIII-lea și a fost numit nunțiu apostolic în Germania. În calitate de nunțiu l-a vizitat pe episcopul Joseph Schubert, fost administrator apostolic al Arhidiecezei de București, pe patul de spital. Împreună cu cardinalul Julius Döpfner a oficiat slujba de înmormântare a episcopului Joseph Schubert în Catedrala din München.[3]
A rămas în Germania până în 1975, când papa Paul al VI-lea l-a numit șeful Congregației pentru Cauzele Sfinților. Tot papa Paul al VI-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal în anul 1976.
S-a retras în 1980 din curie și a atins limita de vârstă pentru alegerile papale în 1983. Starea sănătății sale a fost bună și astfel a fost primit de papa Ioan Paul al II-lea la cea de 100-a aniversare a sa în 2003. A murit în 2005 la vârsta de 101 ani.