În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Dimitrie Găzdaru. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale în viața de zi cu zi, Dimitrie Găzdaru a devenit un subiect de mare interes în ultima vreme. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diferite aspecte legate de Dimitrie Găzdaru, de la originea sa până la evoluția sa în prezent. În plus, vom examina diverse opinii și perspective asupra Dimitrie Găzdaru, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect. Fără îndoială, Dimitrie Găzdaru trezește emoții și reflecții nesfârșite care merită explorate în profunzime. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și învățare despre Dimitrie Găzdaru!
Dimitrie Găzdaru | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 18 ianuarie 1897 Grivița, Ialomița |
Decedat | 8 iunie 1991 Buenos Aires |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | lingvist, filolog și profesor universitar român "Cercetările științifice nu se fac cu ora, ci cu viața. Mie nici nu-mi ajung cele nouă ore obligatorii pe zi. În medie lucrez 16! Afară de asta, au trecut mai bine de 30 de ani fără să-mi fi luat măcar o singură zi de vacanță, pentru că eu nu cunosc oboseala. Mă odihnesc variind temele de lucru. Temele obosesc, nu eu! Și când o temă obosește, o pun deoparte la dospit și iau alta la frământat" (Dimitrie Găzdaru, la 76 de ani) |
Limbi vorbite | limba română limba spaniolă ![]() |
Activitate | |
Partid politic | Mișcarea Legionară ![]() |
Limbi | limba română limba spaniolă ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Dimitrie Găzdaru (n. 18 ianuarie 1897, Grivița, Ialomița – d. 8 iunie 1991, Buenos Aires, Argentina) a fost un lingvist român, discipolul și asistentul lui Alexandru Philippide la Universitatea din Iași, fiind deopotrivă profesorul unor viitori savanți de renume, ca Gheorghe Ivănescu și Eugeniu Coșeriu. Plecat devreme din România, după o perioadă de activitate didactică în Italia, s-a stabilit în America de Sud, unde a rămas toată viața. A fondat prima catedră de romanistică din Argentina și a scris numeroase studii de lingvistică și filologie, fiind recunoscut ca unul dintre romaniștii de seamă ai secolului XX.
În anii '70, specialiști din întreaga lume l-au aniversat, proiectând apariția a 14 volume omagiale (7 în Argentina și 7 în Germania. Din acestea au apărut doar patru în Buenos Aires și unul la Freiburg. În cele patru volume din Buenos Aires semnează articole peste 60 de savanți de pe mapamond, între care Eugeniu Coșeriu, Rosa del Conte, Manuel Alvar, Harri Meier, Eugen Lozovan ș.a.
Funcționează până la moarte ca cercetător foarte activ, în ciuda vârstei înaintate, și se stinge din viață la 94 de ani, după un exil de 50 de ani, fără a mai revedea țara natală.