Diogene Laerțiu
Astăzi, vrem să ne adâncim în lumea fascinantă a lui Diogene Laerțiu. Din timpuri imemoriale, Diogene Laerțiu a stârnit interesul și curiozitatea a milioane de oameni din întreaga lume. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale istorice sau a influenței sale în sfera culturală, Diogene Laerțiu a lăsat o amprentă de neșters asupra umanității. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferitele aspecte care fac din Diogene Laerțiu un subiect de interes universal, abordând atât trecutul, prezentul și viitorul său. Pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie captivantă prin istorie, evenimente actuale și posibilitățile pe care Diogene Laerțiu ni le rezervă.
| Diogene Laerțiu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 180 d.Hr.  |
| Decedat | 240 d.Hr. (60 de ani) |
| Ocupație | istoric biograf filozof istoric al filosofei |
| Limbi vorbite | limba greacă veche[1] |
| Activitate | |
| Limbi | limba greacă veche |
| Opere semnificative | Lives and Opinions of Eminent Philosophers |
Modifică date / text  | |
Diogene Laerțiu (greacă:Διογένης Λαέρτιος) sau Diogenes Laertios (sec.3), a fost un biograf al filosofilor greci.
Originar din Laertia (Cilicia), a făcut parte, se pare, din cenaclul literar condus de Iulia Domna, soția lui Septimius Severus. Diogene este autorul unei vaste opere de compilație, Peri bion kai apophtegmaton ton en philosophia eudokimesanton (Despre viețile și doctrinele filosofilor), în 10 cărți, integral păstrate și care constituie un important izvor pentru studierea filozofiei Greciei antice. Lucrarea, un adevărat tezaur de informații, prezintă școlile filosofice și biografiile filosofilor greci până la Epicur, incluzând de asemenea, fragmente din operele pierdute ale gânditorilor greci, constituind cel mai prețios document pentru istoria filosofiei grecești. Diogene Laerțiu nu adoptă nici una dintre doctrinele expuse, deși se poate constata o anumită înclinare spre scepticism.[2]
În scrierile sale, menționează 70 de opere originale ale lui Democrit, dedicate diverselor probleme ale științelor naturii, matematicii și filozofiei.
Diogene atribuie lui Pitagora descoperirea numerelor iraționale și acesta deoarece descoperirea lor este legată de teorema lui Pitagora.
