Disc de acreție

Disc de acreție este un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Cu o istorie bogată și variată, a fost subiect de dezbatere și discuții în diferite domenii. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale globale, Disc de acreție a generat un interes fără precedent. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Disc de acreție, analizând importanța și relevanța acestuia în lumea de astăzi. Printr-o analiză detaliată, vom încerca să înțelegem mai bine acest fenomen și influența lui asupra vieții noastre de zi cu zi.

O vedere artistică a unui sistem stelar binar compus dintr-o stea din secvența principală și dintr-o gaură neagră. Discul de acreție și jeturile radiațiilor electromagnetice sunt reprezentate în albastru

Un disc de acreție este o structură astrofizică formată din materie pe orbită în jurul unui obiect ceresc central. Acest corp central este în mod tipic o stea tânără, o protostea, o stea pitică albă, o stea neutronică sau o gaură neagră. Forma structurii a luat naștere prin acțiunea forței gravitaționale, atrăgând materialul spre corpul central, diferitele viteze inițiale ale particulelor, care antrenează materialul în formă de disc, și împrăștierea de energie în el, prin viscozitate, antrenând materialul în spirală spre organul central.

Împrăștierea de energie antrenează diverse forme de emisiuni de radiație electromagnetică. Gama de frecvențe a acesteia din urmă depinde de obiectul central. Discurile de acreție ale stelelor tinere și ale protostelelor radiază în infraroșu, iar acelea ale stelelor neutronice și ale găurilor negre radiază în raze X.

Stea dublă

Reprezentarea în două dimensiuni a lobilor Roche a unui sistem binar. Punctul de contact între cei doi lobi corespunde unui punct Lagrange
Articol principal: Stea dublă

Este posibil, de asemenea, să se observe formarea unui disc de acreție în unele sisteme de stele duble, îndeosebi într-un sistem în care unul dintre companion este mult mai masiv decât celălalt. Astfel, steaua cea mai masivă (A) devine o gigantă în fața companionului său mai puțin masiv, steaua B. Dacă steaua A își umple în întregime lobul Roche, are loc, puțin câte puțin, un transfer de masă de la A spre B. În acest caz, materia părăsește lobul stelei A și cade pe steaua B trecând prin punctul Lagrange. Materia nu va cădea direct, în linie dreaptă, pe steaua B datorită rotației sistemului în jurul său și a inerției materiei transferate. Ea va adopta atunci mai degrabă o traiectorie în spirală care o va conduce la formarea unui disc de acreție.[1]

Discuri protoplanetare

Discuri protoplanetare văzute în absorbție în jurul stelelor tinere situate în nebuloasa Orion
Articol principal: Disc protoplanetar

Unele discuri protoplanetare se comportă în parte ca niște discuri de acreție, îndeosebi când o parte din materia lor cade pe protosteaua centrală. Discurile din jurul stelelor T Tauri stele Herbig prezintă asemenea comportamente.

Note

  1. ^ Séguin & Villeneuve 2002, p. 289.

Bibliografie

  • fr Marc Séguin, Benoît Villeneuve, Astronomie et astrophysique, Saint-Laurent (Montréal), Éditions du Renouveau Pédagogique, 2002, édition 2, 618 de pagini
  • en Juhan Frank, Andrew R. King, Derek J. Raine, Accretion Power in Astrophysics ed. 3, Cambridge University Press, 1985, 283 de pagini, ISBN 0-521-62053-8

Legături externe

Vezi și

Portal icon Portal Fizică
Portal icon Portal Astronomie