Nucleu solar

Cine este Nucleu solar și de ce este un subiect de interes pentru atât de mulți oameni astăzi? Nucleu solar a captat atenția unui spectru larg al societății, generând dezbateri, opinii și reflecții în diverse domenii. De la impactul său asupra culturii populare până la influența sa asupra istoriei, Nucleu solar a devenit un fenomen care nu lasă pe nimeni indiferent. În acest articol, vom explora diferite fațete ale Nucleu solar, analizând relevanța acestuia în contextul actual și impactul său potențial în viitor. Prin interviuri, cercetări și analize aprofundate, ne vom cufunda în universul lui Nucleu solar pentru a-i descoperi adevăratul sens și importanța în societatea modernă.

Structura Soarelui:

Se consideră că nucleul Soarelui se extinde de la centru până la aproximativ 0,2–0,25 din raza solară.[1] Este cea mai fierbinte parte a Soarelui și a Sistemului Solar. Are o densitate de 150 g/cm3 în centru și o temperatură de 15 milioane kelvin (15 milioane grade Celsius).[2]

Nucleul este format din plasmă fierbinte, densă (ioni și electroni), la o presiune estimată la 265 miliarde de bari (26,5 petapascali (PPa)) în centru.[3]

Nucleul din interiorul a 20 % din raza solară conține 34 % din masa Soarelui, dar doar 0,8 % din volumul Soarelui. În interiorul a 24 % din raza solară se află nucleul care generează 99 % din puterea de fuziune a Soarelui. Există două reacții distincte în care patru nuclee de hidrogen pot duce în cele din urmă la un nucleu de heliu: reacția în lanț proton-proton – care este responsabilă pentru cea mai mare parte a energiei eliberate de Soare – și ciclul carbon-azot-oxigen.

Compoziție

Soarele la fotosferă are aproximativ 73–74 % din masă hidrogen, care este aceeași compoziție ca atmosfera lui Jupiter. Pe măsură ce ne deplasăm spre interiorul Soarelui, fuziunea scade fracția de hidrogen. Fracția de masă a hidrogenului începe să scadă rapid după ce a fost atinsă raza nucleului, până când atinge un minim de aproximativ 33 % hidrogen în centrul Soarelui (raza zero). Restul, cu excepția a 2 % din masa plasmatică rămasă (adică, 65 %) este heliu.[4]

Note

  1. ^ García, Ra; Turck-Chièze, S; Jiménez-Reyes, Sj; Ballot, J; et al. (). „Tracking solar gravity modes: the dynamics of the solar core”. Science. 316 (5831): 1591–3. Bibcode:2007Sci...316.1591G. doi:10.1126/science.1140598. ISSN 0036-8075. PMID 17478682. 
  2. ^ „NASA/Marshall Solar Physics”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „NASA Space Science Data Coordinated Archive Sun Fact Sheet”. 
  4. ^ composition

Legături externe

Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!