Astăzi, dorim să abordăm un subiect foarte relevant și de mare importanță pentru toată lumea. Ecuație de gradul al doilea este un subiect care a captat atenția lumii întregi, generând dezbateri, opinii contradictorii și reflecții nesfârșite. În acest articol, vom aprofunda diferitele aspecte legate de Ecuație de gradul al doilea, analizând impactul acestuia asupra societății actuale și proiectând posibile scenarii viitoare. De asemenea, vom căuta să oferim o imagine de ansamblu completă și obiectivă a Ecuație de gradul al doilea, oferind informații valoroase care invită la reflecție și dezbatere. Fără îndoială, Ecuație de gradul al doilea este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent, așa că este crucial să îl abordăm dintr-o perspectivă largă și detaliată.
Gradul ecuației este dat de gradul polinomului, iar soluțiile ecuației algebrice sunt numite rădăcini. Ecuația de gradul doi se numește și ecuație pătratică.,[1][2][3]
Un tip de ecuație asemănător celei de gradul doi este cea de gradul patru cu termenii de grad impar lipsă, denumită ecuație bipătratică.
Când apare mai mult de o variabilă ecuația se obține prin egalarea cu zero a unei forme pătratice. Din punct de vedere geometric ecuațiile de această formă sunt asociate curbelor plane numite conice.
Forma generală
Forma generală a ecuației de gradul doi este:
unde: x este variabila, iar a, b, și c constantele (a ≠ 0).
Dacă constanta a = 0, atunci ecuația devine o ecuație liniară.
Constantele a, b, și c sunt denumite astfel:
În această ecuație echivalentă, dacă se notează: și se obține forma canonică sau forma normală a ecuației de gradul doi:
(ecuația este completă sub forma canonică)
Cazuri particulare
ecuație incompletă pur pătratică :
ecuație incompletă fără termen liber :
ecuație incompletă pur pătratică fără termen liber :
Soluțiile ecuației
Orice ecuație polinomială de gradul al doilea are două soluții sau rădăcini, reale sau complexe. Ele se pot exprima printr-o egalitate de forma:
Această egalitate se obține prin aducerea expresiei algebrice de gradul doi la forma unui pătrat perfect al unui binom. Formula rezolvării ecuației de gradul doi datează, în forma actuală, din 1544 prin contribuția lui Michael Stifel și își are originea în lucrările lui Brahmagupta și Sridhara.
Expresia de sub radical se numește discriminant și este notată de obicei cu și are rolul de a evidenția natura numerelor rădăcini ale trinomului, dacă sunt reale sau complexe. Dacă , cele două rădăcini sunt reale și diferite. Dacă cele două rădăcini sunt reale și confundate (egale între ele). Dacă cele două rădăcini sunt complexeconjugate.[4]
Relațiile lui Viète
Coeficienții trinomului de gradul al doilea se formează pe baza rădăcinilor binoamelor de gradul întâi care apar în factorizarea trinomului.
Cu notațiile
ecuația de gradul al doilea se poate rescrie ca după o împărțire prealabilă a ecuației inițiale cu coeficientul termenului pătratic a. Forma rescrierii apare din produsul binoamelor de gradul întâi.
Alte expresii în care sunt rădăcinile
Se pot obține diverse expresii algebrice utilizând relațiile lui Viète:
^C. Năstăsescu, C. Niță, Gh. Rizescu, Matematică: Algebră, Manual pentru clasa a IX-a, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1980, pp. 149-150
Bibliografie
^Mică enciclopedie matematică, Editura Tehnică, București, 1980, pag. 102. (traducere după lucrarea în limba germană Kleine Enzyklopädie der Mathematik)
^ Vasile Bobancu, Dicționar de matematici generale, Editura Enciclopedică Română, București, 1974, pag. 92.