Ejecție de masă coronală

Astăzi, Ejecție de masă coronală este un subiect de mare interes și relevanță în societate. Fie datorită impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor, relevanței sale în mediul academic sau influenței sale asupra dezvoltării tehnologice, Ejecție de masă coronală a reușit să capteze atenția experților și a fanilor deopotrivă. Pe măsură ce ne aprofundăm în acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ejecție de masă coronală, implicațiile sale în societatea actuală și potențialul său pentru viitor. De la origini până la evoluția sa contemporană, Ejecție de masă coronală s-a dovedit a fi un subiect demn de analiză și reflecție, iar acest articol își propune să o examineze cu atenție pentru a înțelege importanța și relevanța sa astăzi.

Acest videoclip prezintă fluxul de particule în jurul Pământului sub formă de ejecții solare asociate cu o ejecție de masă coronală care lovește Pământul.

O ejecție coronală de masă (prescurtat EMC, iar în engleză coronal mass ejection, CME) este o bulă[1] de plasmă produsă în coroana unei stele (de exemplu în corona solară).

Ejecție de masă coronală produsă la 31 august 2012.

Caracteristici

Ejecția de masă coronală este legată adesea de o erupție solară sau de apariția unei protuberențe solare, dar nu este întotdeauna așa. EMC-urile sunt fenomene la scară largă: pot avea o dimensiune de câteva zeci de raze solare. Ele modifică caracteristicile vântului solar, călătorind cu o viteză foarte mare prin mediul interplanetar (între 100 km/s și 2.500 km/s) și pot parcurge distanța dintre Soare și Pământ în doar câteva zile (de obicei, trei zile).

Câmpul magnetic al CME-urilor este foarte puternic: o CME care ajunge pe Pământ poate, prin urmare, să provoace furtuni magnetice prin interacțiunea cu câmpul magnetic al Pământului. În acest caz, se observă fenomene de reconectare magnetică, iar anumite linii de câmp se pot deschide, slăbind scutul magnetic al Pământului. Prin urmare, CME-urile joacă un rol esențial în meteorologia solară.

Pentru detectarea CME-urilor, se utilizează un coronograf pentru a determina viteza și direcția de propagare precum și extinderea CME-ului.

Frecvența emisiilor variază în funcție de ciclul solar. În medie, există o CME pe săptămână în timpul minimului solar și două-trei pe zi în timpul maximului solar. Cu toate acestea, doar o mică parte din CME-uri sunt îndreptate spre Pământ și, prin urmare, susceptibile de a provoca furtuni magnetice.

CME poate cauza, de asemenea, probleme pentru echipamentele electronice, cum ar fi telefoanele mobile, computerele, receptoarele de televiziune etc. La 23 mai 1967, o puternică erupție solară însoțită de o CME a interferat cu radarele Sistemului de Avertizare Timpurie a Rachetelor Balistice al Comandamentului nord-american de apărare aerospațială din emisfera nordică. Această interferență a fost interpretată inițial ca o bruiere intenționată a radarelor de către sovietici, o activitate considerată ca fiind un act de război. Bombardiere nucleare de contraatac au fost pe punctul de a fi lansate de Statele Unite.[2]

În afara Sistemului Solar

În 2019, pentru prima oară, a fost observată o ejecție de masă coronală pe o altă stea decât Soarele, în acest caz HR 9024.[3]

Note

  1. ^ Bula este, în general, la un obiect plin cu exterior sferic. Spre deosebire de bulă, sfera este goală, dar are un aspect exterior similar.
  2. ^ en „How a 1967 Solar Storm Nearly Led to Nuclear War”. Accesat în . .
  3. ^ fr „A stellar flare−coronal mass ejection event revealed by X-ray plasma motions”, Nature Astronomy (în français) .

Vezi și

Legături externe