Electroliză Kolbe

În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Electroliză Kolbe, un subiect care a stârnit interesul și curiozitatea a nenumărate persoane de-a lungul timpului. Electroliză Kolbe este un element prezent în diverse fațete ale vieții de zi cu zi, de la istorie la știință, prin artă și cultură. În acest sens, vom explora diferitele aspecte care fac din Electroliză Kolbe un subiect demn de a fi abordat și analizat în detaliu. De la origini și până la impactul său asupra societății de astăzi, ne vom cufunda într-o călătorie de descoperire și cunoaștere care ne va permite să înțelegem mai bine importanța și relevanța lui Electroliză Kolbe în lumea din jurul nostru.

Electroliza Kolbe sau reacția Kolbe este o reacție chimică organică denumită după Hermann Kolbe.[1][2] Este o reacție de dimerizare decarboxilativă dintre doi acizi carboxilici (sau doi ioni carboxilat). Ecuația generală a reacției este:

Exemple

Mecanismul de reacție include un proces radicalic în două etape: decarboxilarea electrochimică duce la formarea unui radical intermediar, urmând ca apoi doi astfel de intermediari să se lege, formând o legătură covalentă.[3] Ca și exemplu, prin electroliza acidului acetic se obține etan și dioxid de carbon:

CH3COOH → CH3COO− → CH3COO· → CH3· + CO2
2CH3· → CH3CH3

Un alt exemplu este sinteza 2,7-dimetil-2,7-dinitrooctanului de la acidul 4-metil-4-nitrovaleric:[4]

Kolbe electrolysis, synthesis of 2,7-Dimethyl-2,7-dinitrooctane

Vezi și

Referințe

  1. ^ Kolbe, Hermann (). „Zersetzung der Valeriansäure durch den elektrischen Strom” [Decomposition of valeric acid by an electric current]. Annalen der Chemie und Pharmacie. 64 (3): 339–341. doi:10.1002/jlac.18480640346. 
  2. ^ Kolbe, Hermann (). „Untersuchungen über die Elektrolyse organischer Verbindungen” [Investigations of the electrolysis of organic compounds]. Annalen der Chemie und Pharmacie. 69 (3): 257–372. doi:10.1002/jlac.18490690302. 
  3. ^ Vijh, A. K.; Conway, B. E. (). „Electrode Kinetic Aspects of the Kolbe Reaction”. Chem Rev. 67 (6): 623–664. doi:10.1021/cr60250a003. 
  4. ^ Sharkey, W. H.; Langkammerer, C. M. (), „2,7-Dimethyl-2,7-dinitrooctane”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 445 

Legături externe